duminică, 30 noiembrie 2014

25 de ani la Berlin, azi cracanat

Colapsul Uniunii Sovietice a produs atata stupoare in lume, incat atat Europa, cat si America si-au cam pierdut capul si au facut greseli nepermise. Indeosebi SUA a actionat arogant, pentru a umili in mod inutil Rusia.

Dar prabusirea URSS a fost rezultatul unui lung sir de pasi gresiti, inceputi inca de pe vremea Imperiului, care nu se adapta cerintele vietii moderne, iar pasii mai continua inca, din cauza aceluiasi stil inflexibil mostenit de conducerea rusa, comenteaza Project Syndicate.

Izolarea Rusiei

Astazi, Putin face o greseala strategica, prin atitudinea sa revizionsta si agresiva. Poate si-l ia ca model pe predecesorul Petru cel Mare si crede ca in acest fel va leaga cumva viitorul Rusiei de viitorul Europei.

Ce eroare! Esecul politicii lui Putin se cunoaste de la o posta, comparand evolutia Rusiei cu cea a Chinei. In timp ce China da dovada de deschidere spre lumea exteriorara si cauta sa-si creeze relatii flexibile cu partenerii, Rusia se autoizoleaza, temandu-se ca partenerii i-ar putea fi daunatori.

Evectul izolarii apare imediat. Bursa de valori a Rusiei se prabuseste. Valuta sa a scazut cu 30%. Pretul petrolului si al gazelor, pe care se bazeza bugetul Kremlinului, a scazut si el cu peste 25%.

Spre deosebire de China, economia Rusiei depinde in mare masura de pretul petrolului si al gazelor, care fac intregul sistem al tarii foarte vulnerabil, mai ales cand se produc salturi pe piata energiei.

Singurele puncte tari ale lui Putin sunt de fapt slabiciunile si ezitarile Europei, care lasa impresia ca n-ar avea curajul sa loveasca in puctele slabe ale Rusiei, dar si in modul de a actiona al Americii, cu efecte de durata, parca anume facute ca sa amortizeze socul.

Ca urmare, raspunsul Occidentului la incercarile Rusiei de a slabi puterile Ucrainei sau de a extinde teritoriul tarii au fost percepute ca lipsite de hotarare.

Testul "Mistral"

Franta s-a angajat prin contract comercial sa livreze Rusiei o nava de razboi Mistral de inalta clasa, iar presa rusa a aratat ca armata aseapta cu nerabdare livrarea. Nici nu-si pune problema ca nu s-ar livra.

Totusi, respectarea acestui contract ar fi o dovada de mare slabiciune din partea Frantei. Ar fi mai corect sa nu-si respecte contractul comercial, decat sa livreze Rusiei o arma cu care aceasta sa poata ataca teritorii vecine, iar Europa sa-i aplice apoi, in replica, diferite sanctiuni.

Franta ar avea mai putin de pierdut in ochii lumii, daca va fi perceputa ca un frunizor nesigur catre un client periculos, decat daca ar aparea pe scena poltica mondiala ca un actor strategic iresponsabil, care nu urmareste decat interese strict mercantile.

Conjunctura actuala nu-l avantajeaza pe Putin. El nu mai este nici liderul din 2000, nici cel din 2008, gata sa acapereze cu forta teritorii care apartin Georgiei.

Astazi, el este omul care bajbaie cu sperante neclare, incoltit de partea cea mai dezvoltata a lumii, pe care incearca sa o infrunte.

Impunand un regim din ce in ce mai autoritar si centralizat, el incearca sa combine nationalismul ultrareligios cu practicile si tacticile epocii sovietice.

Fuga de compromis

Spera sa-i fie de folos politicile trecutului, care au dus deja la esec si ruina atat regimul tarist, cat si sistemul sovietic. Nu-i este teama de un fiasco si mai zdrobitor, tocmai in momentul cand un eventual compromis in plan international l-ar avantaja cel putin economic, acolo unde rana e mai dureroasa.

Compromisul i-ar fi cu atat mai necesar, cu cat Rusia nu dispune de mijoace ca sa-si atinga Putin scopurile sale grandomane.

Compromisul nici n-ar fi tocmai dureros daca ar oferi, pentru inceput, bunavointa Kremlinului pentru probleme de interes general, ca ambitiile nucleare are Iranului sau ca lupta contra Statului Islamic.

Din pacate, presedintelui Putin ii este greu in aceasta faza sa negocieze un compromis, intuind ca acesta nu poate ocoli in cele din urma viitorul Crimeii si cel al Ucrainei. De altfel, niciuna din parti n-a incercat sa faca un pas in directia compromisului.

Totusi, in cazul unor negocieri, este sigur ca fiecare poate pune pe masa cartile care l-ar interesa pe adversar. Poate, de exemplu, sa-l tenteze pe Putin o eventuala declaratie din partea Ucrainei ca ea nu va adera la NATO, in schimbul acordului Rusiei privind aderarea la UE.

La negocieri, totul este posibil, iar Europa detine carti mai puternice decat Rusia. Dar, atat timp cat acestea sunt prost jucate, Putin va continua sa castige fiecare partida, sau macar sa lase impresia ca o castiga, asa cum s-a intamplat pana acum la fiecare runda.

Trimiteți un comentariu