vineri, 5 decembrie 2014

De la Catavencu citire

Ionașcule, ia vino încoace, tâlharule!

La un asemenea îndemn ieșit din gura lui Țepeș, boierul Ionașcu avu singura reacție omenește posibilă: făcu pe el ca în vremurile prunciei.

- Poruncește, Măria Ta!

- Pffffuii...miroși urât al dracului, cred că o să-ți pun cep cu o țeapă. Tu ești dregătorul meu preferat și-ți fac hatârul: cum o vrei, lungă sau scurtă, subțire sau groasă?

- Doamne, omoară-mă, că o merit dacă spui Tu! Dar nu mă lăsa dus neluminat: ce-am greșit așa rău în fața Domniei Tale?

- E limpede, groasă și lungă să fie! Privește încolo și zi-mi, ce vezi?

- Măria Ta, este așa cum ai poruncit. Toți turcii sunt trași în țeapă întocmai după învățăturile Luminăției Tale! Iertare, dar nu văd nimic rău făcut!

- Așa?! Îl zărești pe cela din al treilea rând, cu șalvarii galbeni?

- Sunt cu ochii pe el, poruncește! Nu-i bine înfipt?

- Ba-i prea bine înfipt, nepriceputule! Nu observi că nu mai mișcă? Știi doar că nu-mi place să moară vreunul repede! La tine o să țină șapte zile, mă ocup personal!

- Principe, sunt sigur că se preface, osmanlâii ăștia sunt niște hicleni! Îl animez eu imediat de nu se vede!

- Lasă omul să-și digere țeapa, nu fi mai zelos decât Papa! Am glumit, Ionașcule, nu-i așa că-ți plac, ca și mie, glumele mele?

- Așa este, mor după ele!

- Nu-mi da idei, sunt receptiv la cele bune! Ai făcut lucrare desăvârșită cu Hamza și Catavolinos , cât de frumos dau din craci cu țeapa-n cur! Dac-o fi adevărată Învierea, tot aici în Evul Mediu aș vrea să mă întorc. Doamne-ajută!

- Măria Ta, dar Tu ești nemuritor, așa vorbește toată lumea. Zic unii că noaptea te faci liliac și sugi sângele fecioarelor, iar asta este adevărata rețetă a vieții veșnice!

- Exagerezi cu laudele, cum le umflă și născocitorii poveștii cu liliacul. Îi știi pe nume, să le explic că-i țeapă?

- Nu, e doar așa, un zvon printre supuși. Creatorul popular e întotdeauna anonim, n-aș crede că ai pe cine să sfredelești. Adică, nu vreau să te mânii, poți să-i tragi și fără dovezi clare, care-ar fi problema?

- Vezi c-ai prins esențialul? De-asta te țin neînțepat și la dreapta mea, altfel știi ce plăcere am eu să țepuiesc boierii țepari. Iar de unul cinstit și credincios n-am auzit încă!

- Eu sunt, Mare Voievod, eu și numai eu! Trage-i pe toți ceilalți!

- Haide, haide...atunci când cu uneltirea boierilor tu ai redactat legământul lor, am la mine în seif hârtia. E scrisul tău, hoțomanule, mă trag singur în țeapă dacă nu-i așa!

- Doamne, m-au silit! A stat tot timpul Vidrașcu la spatele meu, cu o țeapă mai mică în mână. A zis că nu ies decât cu ea-n fund dacă nu scriu zapisul. Eu eram singurul de acolo care știa slovele!

- Ionașcule, priceperea în ale scrisului mă face și pe mine să te păstrez cu găozul tău original. Dar vezi să nu te bazezi mult pe asta, știi că mă răzgândesc de la un moment la altul. E moștenire de la taică-meu, el se schimba așa mereu. După ce l-au făcut creștinii cavaler al Dragonului, s-a dat imediat cu turcii și i-a căsăpit pe colegii din Ordin. Era un bun Valah moșu', imparțial până la Dumnezeu și Allah!

- Vlad Dracul a fost un mare om și războinic, l-am cunoscut direct. Cicatricea asta de la el o am când m-a altoit cu sabia. Și-a cerut scuze, mă confundase cu hangiul care-l servise la masă. Zicea că l-a păcălit la măsura butelcăi!

- Îți dai seama, dragule, ce strategie genială am executat eu azi? Pădurea asta cu turci găuriți o să-l înfurie pe Mahomed și o să vină cu mulțimi de necredincioși încoace. O să am băsănăuri șalvaroase de țepuit pe săturate!

- Principe, cu respect întreb, de ce nu le aplici și alte proceduri binemeritate, tăiatul capului de exemplu? Să simtă pe gâtul lor ce le fac ei creștinilor!

- Păi cam asta urmăresc, le aplic pe curul lor ce mi-au făcut mie și lui frate-meu când am fost dați de copii zălog la ei. Dacă boului de Radu i-a plăcut și a ajuns favoritul sultanului, pe mine chestia nu mă mai satură de țepe în dosurile pidosnicilor! Priceput-ai? Vezi, pe asta să n-o scrii nicăieri, nu-ți mai spun ce ar însemna, nu?

- Doamne ferească, mormânt rămân! Vreau să mor creștinește, adică în patul meu și după ce dau banii popilor. E o țeapă mai plăcută decât cea plăcută mult Înălțimii Tale!

- Ești un înțelept, Ionașcule. Apreciez că tot ce spui și faci cu credință. Uită-te ce epistolă mi-au adus niște iscoade azi-noapte, au luat-o de la un călăreț care gonea spre Dunăre. Ți-o citesc?

- Mor de nerăbdare! Ascult, Stăpâne al nostru!

- Zice așa: "Slăvite în veci Sultan, o, Tu, Soare al Lumii! Noi, boiarii munteni rămași de bună credință Luminăției Tale, te așteptăm cu oaste mare să ne scapi de ucigașul care-și zice Domn al Valahiei, deși e doar un uzurpator al tronului rostuit de Lumina noastră din Stambul. Nebunul ne omoară familiile, prietenii și chiar vecinii trăgându-i pe toți în țeapă, vedea-l-am noi pe el în țepușă la Yedikule, în fața Măreției Tale! Vino cât mai repede, vom fi alături de Tine până în ruptul dosurilor noastre, numai dară să ne izbăvești de posedatul Dracului. O mie de ani să viețuiască adevăratul nostru Stăpân, Tatăl Popoarelor și binefăcătorul supușilor, sublimul Sultan Mahomed!" Iscălit: "Un grup de boiari patrioți valahi, pentru uzanță: vornic Costandin Ionașcu". Ți-a plăcut?

- Măria Ta, nu-i adevărat! E o făcătură a adversarilor mei politici care mă dușmănesc că mă ții de sfetnic. Ia uite analfabeții dracului, mi-au și imitat perfect scrisul! Îndurare, nu te lua după conspiratori!

- Ți-am zis că ție o să-ți ofer stare aparte și milă câtă pot eu să duc. Oșteni, o țeapă scurtă și subțire pentru boier Ionașcu, vreau să-l apuce invazia lui Mahomed viu pe par! Nu ziceai tu că-l aștepți, caligrafule? Hai că la atâta milostivire nu m-așteptam din partea mea! Dar ai făcut treabă priincioasă azi, uite că și ăla care părea mort a început să miște!

Trimiteți un comentariu