duminică, 4 ianuarie 2015

Cacealmaua romaneasca, 1989

Razboiul radio-electronic din 1989, creat si dirijat de conducerea aviatiei militare impotriva propriilor subordonati!

http://pilotmagazin.ro/

[ 2 ] 22 decembrie 2011 | Sebi

1. Premise:

In dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 Comandamentul Aviatiei Militare ( C.Av.M ) si cel la Apararii Antiaeriane a Teritoriului (C.A.A.T), au creat 2 echipe de lupta mixte care coordonau supravegherea si apararea spatiului aerian al Romaniei din punctul sau principal de comanda ( P.C.P.). Prima care a intrat in tura, era compusa din gen. mr. Gheorghe Negosanu – seful de stat major al CAAT, gen. mr. Radu Vlasceanu – seful Trupelor de radiolocatie din CAAT, col. Magdalena Ion – seful Artileriei AA din CAAT ( devenit secretar al CSAT sub presedintia Emil Constantinescu ), seful Trupelor de rachete AA din CAAT, col. Ivanescu – seful Cercetarii CAAT si col. Budiaci Mircea – inspector-sef responsabil de Aviatia de vanatoare din CAvM.

Ambele echipe se subordonau gen. lt. Rus Iosif, comandantul C.Av.M si gen. lt. Mircea Mocanu seful CAAT. Conducerea C.Av.M & Ap.AA.T isi putea exercita actul de conducere atit din  sediul C.Av.M & Ap.AA.T de la Baneasa, cit si din punctul de comanda principal ( P.C.P.) amenajat la Balotesti, in imediata apropiere a Bucurestiului. Ambele fiind echipate cu elementele de comanda ale sistemul automatizat ALMAZ -2, de productie sovietica. Rolul lui ALMAZ -2 era unul de interfata necesara monitorizarii componentelor sale aflate in dotarea unitatilor si marilor unitati de aviatie si de aparare A.A. a Teritoriului.

Odata cu descoperirea unei tinte aeriene de catre o subunitate de radiolocatie, ALMAZ -2 facea ca informatia sa fie imediat afisata tuturor radarelor de descoperire si dirijare ale aviatiei si rachetelor/artileriei A.A. subordonate. Aceasta operatiune era vitala aviatiei de vinatoare si divizioanelor de lansare inzestrate cu rachete A.A, pentru a-si trece succesiv echipajele si rachetele existente pe rampele de lansare, in starile de pregatire pentru lupta, ce precedau decolarea avioanelor sau lansarea rachetelor. Asadar, chiar daca informatia primara, oferita de unele subunitati de radiolocatie care deserveau nemijlocit fiecare regiment de aviatie si fiecare divizion ( baterie ) de rachete A.A., nu indicau existenta vreunei tinte aeriene, totusi sistemul automatizat de conducere o introducea, via P.C. Principal sau sediul C.Av.M & Ap.AA.T . Interfata ALMAZ asigura la nivelul tactic, conectarea in retea a fiecarui regiment de aviatie vinatoare, unitate ( subunitate ) R.A.A. sau artilerie A.A., unitate ( subunitate ) radar printr-o componenta esentiala numita VOZDUH 1M. Acesta era in fapt un computer integrator a carui memorie inmagazina mai intii toate tintele aeriene introduse si repartizate pe unitati si mari unitati de catre Comandamentul Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului de la displayul comandantului acestei categorii de forte armate. Apoi fiecare componenta VOZDUH 1M, instalata la regimentele de aviatie vinatoare extrapola traiectoria tintelor repartizate, facind calculele de navigatie tactica pentru stabilirea aliniamentelor de introducere in lupta, pentru fiecare avion de vinatoaredisponibil in serviciul de lupta. Dupa decolarea avionului de vinatoare, incepea dirijarea acestuia instrumentala, utilizind un echipament distinct ( sistemul de calcul CASCAD APN-1) existent si el in Punctul de Comanda al unitatii de aviatie vinatoare ) cu scopul introducerii acestuia pe aliniamentul de interceptare al tintei aeriene repartizate. Acelasi lucru se intimpla si cu fiecare racheta A.A. lansata, la P.C. al divizionului de rachete AA existind un sistem de calcul al traiectoriei similar lui CASCAD. Transmiterea comenzilor de dirijare a avionului de vinatoare era realizata printr-o linie de date imposibil de bruiat numita LAZUR-ARL. Prin aceasta linie de date erau transmise neintrerupt la bordul avionului de vinatoare viteza adevarata si numarul Mach, pe care pilotul trebuia sa o asigure, inaltimea de zbor, afisa distanta fata de tinta si alte elemente de navigatie tactica. Odata introdus in lupta pe aliniamentul de interceptare, pilotul avionului de vinatoare trebuia sa descopere tinta, s-o identifice ca fiind inamica si sa o incadreze folosind radarul sau aparatura optica/ infrarosu de conducere a focului de la bord.Rachetele A.A. erau dirijate de calculator pina in apropierea tintei, la distanta la care intra in parametrii focosul de proximitate al acestora. Radarul, aparatura optica/ infrarosu de conducere a focului de la bordul avionului si focosul de proximitate al rachetei aer-aer functionau in mod autonom. Nefiind prevazute cu componenta VOZDUH 1M ca rachetele AA si artileria AA, nu inmagazinau tintele introduse de seful Comandamentului Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului prin intermediul interfateiALMAZ – 2. Acest amanunt explica faptul ca niciunul din cei peste 60 de pilotii decolati la interceptare incepind cu noaptea de 23 decembrie 1989, nu a descoperit tintele pe ecranele radar de bord si nici nu a raportat vreun contact vizual cu tintele aeriene pe care ar fi trebuit sa le combata.

2.  Razboiului radio-electronic din 1989

Razboiul radio-electronic a inceput pe 22 decembrie 1989, la ora 17:28, cind aceasta prima echipa de lupta era in tura si se intuneca, astfel incit cercetarea spatiului aerian cu dispozitivele optice era inoperanta. Mai intii 10-15 tinte aeriene evoluind cu viteza mica, la joasa altitudine, au aparut pe radare, in interiorul teritoriului maghiar, in apropierea granitei cu Romania. Dupa 30-50 de minute, tinte similare au aparut si in apropierea granitei cu Bulgaria si celei cu URSS. Manevrele acestor tinte erau identice, constind in ridicarea in aer, apoi constituirea mai multor formatii de lupta care apoi zburau in zone de serviciu in aer bine, delimitate din apropierea granitei cu Romania pentru ca in final sa dispara brusc de pe ecranele radar. Intrucit aceste manevre i-au sugerat un atac pe mai multe directii spre interiorul Romaniei, respectiv inceputul unei interventii aeropurtate, care preceda atacul terestru, prima masura luata de generalul Negosanu, seful echipei de lupta a C.Av.M & Ap.AA.T, a fost contactarea sefilor fortelor aeriene din tarile vecine, care au infirmat orice activitate de zbor in apropierea granitelor cu Romania. A doua masura ordonata a fost inchiderea spatiului aerian pentru aeronave, inclusiv pentru cursele civile. Pe 22 decembrie 1989 de la orele 19:00 nici o aeronava militara sau civila nu mai era autorizata sa decoleze de pe teritoriul Romaniei. Incepind cu ora 19:00 pe radarele CAAT au reaparut tintele, numai ca de data aceasta, ele au patruns in spatiul aerian romanesc dinspre Ungaria, pe mai multe directii, una dintre acestea fiind orasul Timisoara.

Trebuie facuta precizarea ca la acea data, la Timisoara se afla comandamentul unei divizii de aparare AA, care avea in responsabilitate jumatatea de vest a spatiului aerian al Romaniei. Cea de-a treia masura luata de gen. mr. Negosanu, din punctul de comanda principal al C.Av.M & Ap.AA.T, a fost sa ordone diviziei AA de la Timisoara, sa execute foc de baraj asupra tintelor aeriene, intrate in zonele de foc ale regimentului 17 rachete AA de la Resita si a divizioanelor artileriei AA subordonate. Rezultatul primei salve de tragere a fost zero, tintele continuindu-si nestingherite traiectul in adincimea teritoriului romanesc.

Citeva luni mai tirziu, MApN de comun acord cu Parchetul Militar, a expus ca proba materiala a razboiul radio-electronic, resturile unui balon meteorologic, prevazut cu un reflector poliedric ( un schelet de lemn invelit in foita de staniol ), menit sa induca radarele in eroare, prin reflectarea undelor electromagnetice emise de statiile de radiolocatie. Pe cutia de lemn gasita in apropiere de Timisoara, era inscriptionat in limba rusa “fabricat în URSS”. Ceea ce a ascuns MApN, e faptul ca acel balon fusese in inzestrarea sa, in perioada 1950-1968 fiind importat din URSS, intrucit acesta era furnizorul nostru unic de tehnica militara la vremea aceea si ca in 1989 nu-l mai folosea nimeni. Imediat dupa iesirea din zona de foc ale divizioanelor de artilerie AA din Banat, din grupul compact de tinte care evoluau initial pe directia sud-est, s-a desprins sub-grupul Transilvania care a inceput sa se deplaseze pe directia nord-est. El a fost luat in primire de regimentul 15 rachete AA de la  Hunedoara inzestrat cu S-75 Volhov si care a primit ordin de lansare.

In apropiere de Alba Iulia, in jurul orei 21:00 grupul de tinte ramas intact, a intrat in zona de foc a altui divizion de artilerie AA. Nici focul executat de acesta n-a condus la doborirea vreunei tinte, sub-grupul mai sus-amintit ajungind in apropiere de orasul Tirgu Mures, de unde a disparut subit de pe radar inainte de ora 22:00. De mentionat ca la Tirgu Mures era comandamentul Diviziei 6 Tancuri, cea mai puternica mare unitate a Armatei a 4-a “Transilvania”.

Tragind concluzia ca formatia de elicoptere agresoare ar fi disparut de pe radar, intrucit a aterizat si a lasat desantul aerian la sol, la una din fostele case de vinatoare ale lui Ceausescu, gen. mr. Negosanu a raportat situatia la gen. lt. Mocanu, seful CAAT, acesta cerind Comandamentului Trupelor de Uscat, ca divizia 6 tancuri sa trimita acolo o unitate de interventie. Grupul principal de tinte si-a continuat deplasarea spre sud-est survolind masivul Retezat in jurul orelor 21:00, de unde si-a schimbat o vreme directia zburind spre est. De pe aliniamentul pasului Vulcan, in apropiere de localitatea Petrosani, un sub-grup de tinte ( Oltenia ) s-a desprins de grupul principal, urmind cursul spre sud, pe valea riului Jiul catre Craiova. De mentionat ca la Craiova era comandamentul Armatei a 3-a care avea ca zona de responsabilitate Banatul si Oltenia. Tot la Craiova avea comandamentul si Divizia 2 Mecanizata, subordonata Armatei a 3-a. Din acest motiv, la marginea Craiovei era dispus regimentul 51 rachete AA/KUB, care in jurul orei 22:00 a deschis focul impotriva tintelor aeriene, fara a dobori nimic. De remarcat faptul ca in cazul rachetelor KUB, motorul lor nu porneste doar cind comandantul bateriei da comanda de lansare, mai e nevoie si ca pe ecranul radar de dirijare sa existe semnalul electronic al unei tinte aeriene reale.

Pe aliniamentul Turnu Rosu-Cozia, alte 2 sub-grupuri de tinte ( Muntenia si Arges ) s-au desprins din grupul principal, unul continuind deplasarea spre sud pe valea riului Oltul, altul zburind pe directia sud-est, urmind traiectul Curtea de Arges, Pitesti, Bucuresti. Sub-grupul Oltenia a disparut de pe radar timp de 30 de minute, in zona Resca, in apropierea altei cabane de vinatoare a lui Ceausescu. Cunoscind raza de actiune a tuturor elicopterelor din tratatul de la Varsovia, gen. Negosanu a tras concluzia ca ar fi vorba de o escala pentru realimentarea cu carburant. Numai ca el a reaparut ulterior si si-a continuat nestingherit traiectul spre sud. Al doilea sub-grup de tinte a disparut de pe radar in jurul orei 02:00, la sud de Bucuresti, dupa ce in prealabil asupra sa a deschis focul un divizion al regimentului 4 Ra.A. de la Ploiesti si divizionul 3 rachete AA de la Boteni apartinind brigazii 1 rachete, ambele inzestrate cu S-75 Volhov.

In total, 50 de rachete AA de diferite tipuri si citeva zeci de mii de proiectile de artilerie AA de diferite calibre, au fost lansate în noaptea de 22/23 decembrie 1989 de CAAT, asupra tintelor descoperite cu mijloacele de radiolocatie. Ultimele coordonate de pozitie ale grupurilor de tinte au fost inregistrate si transmise trupelor de uscat. La fata locului au fost dirijati militarii pe transportoare blindate, apartinind trupelor de uscat, pregatiti sa duca lupta si sa captureze echipajele si desantul aerian agresor. Numai ca militarii nu au gasit nici o urma de aeronava. Cu totii ne amintim imaginile transmise de TVR in seara de 22 decembrie 1989, cind generalul Stefan Gusa, seful Marelui Stat Major, vorbea la telefon cu generalul Mircea Mocanu, seful CAAT. Acesta ii raporta ca doborise 8 elicoptere si ca acestea nu decolasera din afara granitelor ci de pe piste subterane, de care armata nu stiuse pina atunci. Circa 1.300 de tinte aeriene cu caracteristici de zbor asemănătoare elicopterelor au fost depistate si urmarite pe radar de CAAT.

3. Marina militara saboteaza “lovilutia”

Simultan cu grupul de tinte aparut la granita de vest, pe ecranele radar a mai aparut un alt grup de tinte aeriene, pornit din marea Neagra, din afara apelor teritoriale romanesti. Acest grup survola spatiul aerian al Dobrogei, trecea peste fluviul Dunarea pe la Giurgeni-Vadu Oii, facea viraj de 180 de grade la verticala Sloboziei, dupa care se intorcea in marea Neagra si pentru un timp disparea, ca si cind ar fi aterizat la bordul unei nave maritime de tip portelicopter. Pentru ca ulterior sa reia acelasi traiect. Coordonatele presupusului portelicopter au fost transmise Comandamentului marinei militare, caruia Marele Stat Major i-a repartizat lovirea obiectivului.  Marinarii au verificat autorizatiile pe ruta maritima care corespundeau coordonatelor tintei si si-au dat seama de faptul ca la acel moment in zona se gasea un vas comercial sovietic, ale carui dimensiuni nu-i permitea sa ia la bord nici macar un elicopter. Asa ca au refuzat sa trimita nave de lupta inarmate cu rachete pentru a lovi obiectivul.

4. Cine a realizat razboiul radio-electronic

In cadrul aplicatiilor desfasurate incepind cu anul 1986, introducerea tintelor de catre comandament ( C.Av.M & Ap.AA.T ), prin sistemul automatizat ALMAZ, constituia un procedeu utilizat curent, in vederea verificarii capacitatii combative a trupelor, care nu implica consumuri de munitie, carburanti si resursa de aviatie. Proiectanctul sovietic a creat suplimentar o schema de blocaj a lansarii accidentale de pe rampa a rachetelor A.A. Astfel, in absenta unei tinte aeriene primare descoperite de radarul de urmarire al bateriei sau divizionului R.A.A. si identificate in prealabil ca fiind inamica, nu se putea deschide focul. Singura varianta de inselare a blocajului de lansare a rachetei AA o constiuia transferul unei tinte aeriene, considerate ca descoperita in prealabil de alta subunitate radar si transmisa prin linia de date, cu toate coordonatele sale, catre esalonul superior.

Spre deosebire de acesta, comandantul Aviatiei si Apararii AA apasa pe un singur buton si ALMAZ – 2 facea instantaneu transferul datelor tintei catre divizionul dorit si in maxim 5 secunde racheta AA era lansata practic “in orb”. Concret aplicatia C.Av.M & Ap.AA.T din vara anului 1989 a avut ca tema : “verificarea capacitatii de reactie a unitatilor subordonate in conditiile unei operatii de desant aerian executat de agresor cu elicoptere care zboara pe cit posibil sub zona de acoperire a radarului, in zonele de operatii Vest, Sud si Sud-Est”. P.C.P. al C.Av.M & Ap.AA.T si-a dat seama dupa primele 2-3 ore despre existenta unui puternic bruiaj considerat ca fiind provocat de generatoare externe, care inducea tinte false. Surprinzator, dat tocmai acesta a interzis unitatilor subordonate folosirea singurului echipament de contracarare existent ( VP-15, conjugat cu componenta VOZDUH 1M ).

VP-15 calcula, prin metoda triangulatiei, coordonatele tintei aeriene generatoare de bruiaj, prin receptia emisiei acesteia de catre 2-3 receptoare in banda larga de frecventa. Rezulta urmarirea cu maxima precizie a evolutiei generatoarelor de bruiaj si eliminarea lor ca tinte. VP-15 exista in inzestrarea P.C. Diviziei de Aparare AA si cu un esalon mai jos, pina la P.C. al batalionului de radiolocatie, P.C. al divizionului de rachete AA si P.C. al regimentului de aviatie vinatoare. Daca cineva ar fi folosit aceasta aparatura si-ar fi dat seama ca IP celui care introducea tintele era chiar cel al conducerii C.Av.M & Ap.AA.T. In lunile iunie-august 1989, operatorii companiilor radiotehnice din Banat, de la Sulina, Bobocu si Bacau, aflate in subordinea C.Av.M & Ap.AA.T. au receptionat semnalele unor aparate fara programare de zbor, pe care le-au calificat drept tinte neidentificate.Aceste tinte apareau numai noaptea, brusc ca si cind ar fi decolat de nicaieri, evoluind cu viteza mica la inaltimi de 500-1.000 m.

5. Consecinte criminale ale razboiului radio-electronic

Din dispozitia gen. Negosanu, pe 22 decembrie 1989 de la orele 19:00 nici o aeronava militara sau civila nu mai era autorizata sa decoleze de pe teritoriul Romaniei. Prin urmare avioanele de vinatoare-interceptare, cele mai apte sa atace o tinta aeriena, n-au fost decolate in noaptea de 22/23 decembrie. In schimb, mai multe elicoptere au primit misiuni de zbor din categoria intrebuintare in lupta, direct de la gen. Iosif Rus, comandantul C.Av.M & Ap.AA.T, desi anterior interzisese orice zbor.

Trebuie stiut ca planificarea unui zbor al unei aeronave militare, considerat intrebuintare in lupta, precum cel al elicopterelor militare din decembrie 1989, urma un algoritm obligatoriu. Conducerea C.Av.M & Ap.AA.T. fiind responsabila de planificarea si coordonarea tuturor zborurilor aeronavelor militare si civile, in spatiul aerian al Romaniei. Prin urmare, C.Av.M & Ap.AA.T raspundea si de instiintarea celorlaltor categorii de forte armate (unitatile apartinind trupelor de uscat si marinei militare), despre situatia aeriana existenta. Informatiile acestea fiind necesare pentru asigurarea securitatii zborurilor aeronavelor proprii. Mai mult decit atit, dreptul de a da ordinul de deschidere a focului de nimicire, aparitine comandantului C.Av.M & Ap.AA.T sau inlocuitorului legal al acestuia. Comandantul C.Av.M & Ap.AA.T poate da un astfel de ordin, in cazul unei aeronave militare, careia i-a repartizat tot el o misiune de intrebuintare in lupta, doar daca e nebun sau daca urmareste sa-i omoare pe proprii sai subordonati. Sa ne reamintim citeva astfel de situatii bizare, petrecute in decembrie 1989 care au fost privite dintr-o perspectiva aiuristica, de catre comisiile parlamentare si de catre procurorii militari. Pe 23 decembrie, orele 11:30 Valentin Voicila, seful Comitetului Revolutionar Arad l-a informat pe omologul sau de la Deva ca generalii Nuta si Mihalea se aflau in rapidul Pannonia 22, in drum spre Bucuresti, fiind transmise si vagonul si numerele locurilor pe care erau asezati cei doi. Cei 2 au fost arestati in gara CFR Deva, detinuti citeva ore in UM 01719-Deva, de unde generalul Nicolae Militaru ( ministrul Apararii ) a decis transportarea lor la Bucuresti cu elicopterul. In acest scop a fost destinat elicopterul IAR-330 nr. 72 de la regimentul 58 Elicoptere de la Sibiu, avand un echipaj format din : mr. Nicolae Tudor, pilot, cpt. Victor Motica, secund pilot si m.m. Nicolae Galaftion, mecanic de bord. Elicopterul a decolat de la Deva in jurul orei 19:40, in zbor comunicindu-se echipajului sa se deplaseze pe cursul riului Mures pina la Alba Iulia si de acolo sa se indrepte spre Sibiu, unde urma sa si aterizeze. In acelasi timp, gen. Ion Hortopan a alertat unitatile din garnizoana Alba Iulia, militarii primind ordin sa doboare toate aparatele de zbor ce se apropie de oras, deoarece ar fi fost vorba de „teroristi”. La citeva minute dupa ce elicopterul a survolat UM 01496-pontonieri, asupra sa au fost trase citeva rafale scurte, de 3-5 gloante, de la sol. Atins de 12 proiectile calibru 7,62 mm, instalatia de alimentare cu combustibil si cea a comanzii hidraulice a fost avariata, elicopterul luind foc in aer si s-a prabusindu-se.

6. Complicitatea procurorului militar Ilie BOTOS la CRIMA!

Ancheta condusa de procurorul militar Ilie Botos s-a incheiat in 1994 cu neinceperea urmaririi penale, un an mai tirziu Sectia Parchetelor Militare inchizind definitiv acest dosar, considerand ca totul a fost un accident. In ziua de 24 decembrie 1989, la ora07:30 echipajele elicopterelor nr. 82 si 89 apartinind Regimentului 59 Elicoptere- Tuzla, au primit misiunea de cercetarea aeriana si vinatoarea libera, in conditii de interdictie a utilizarii statiei radio, in zona Adamclisi-Ioan Corvin, unde a fost semnalata de radar prezenta unui elicopter neidentificat. La ora 08:05 au decolat în formatie si dupa o patrulare de 30 minute, fara a se constata ceva suspect, pilotii celor 2 elicoptere au luat decizia sa ia inaltime si se intoarca la baza. Dupa ce a trecut deasupra unui deal, echipajul elicopterului nr. 82, a auzit o explozie si a avut senzatia că se trage asupra lui.Incercind imediat sa ia legatura radio cu echipajul elicopterului nr. 89, aflat în spatele dealului, acesta n-a raspuns. In schimb, la sol a aparut un incendiu si apropiindu-se de acel loc s-a putut identifica elicopterul cu nr. 89, care ardea. Echipajul elicopterului nr. 89, era format din: lt.col. Serghei Eftimie – pilot 43 ani; cpt. Enache Mihai – pilot secund, 37 ani; m.m. Deleanu Gheorghe, 38 ani si m.m. Petrea Stefan, 35 ani. Elicopterul a fost doborit de catre o racheta.  KUB lansata asupra sa, de divizion AA de la Medgidia ( ramasitele acesteia fiind depozitate la regimentul 86 de la Fetesti ). Si acest caz a fost considerat de Parchetul Militar un accident, el nefiind anchetat niciodata. Pe 28 decembrie 1989, echipajul aeronavei AN-24 al companiei TAROM compus din Chifor Ioan (38 ani), pilot comandat, Valter Jurcovan (31 de ani), copilot, Moldoveanu Mihai (35 ani), instructor de zbor, Marghidan Elena (35 ani), însoţitoare de bord, Petre Banică (41 ani), insoţitor de bord si Cirstea Gilu (33 ani), mecanic de bord a decolat de la Otopeni, cu destinatia Belgrad. Cursa charter fusese ceruta de noua conducere FSN din nevoia de a aduce din Iugoslavia singe pentru ranitii din revolutie. In avion se mai afla si Ian Henry Perry ( 24 de ani ) fotoreporter la ziarul britanic Sunday Times. De la Belgrad, Perry urma să ia alt avion, pentru Londra. Avea asupra sa casete video filmate timpul Revolutiei în sediul CC, dar si filme realizate în Bucureşti de mai multi corespondenti occidentali. La scurt timp după decolare, la 55 km sud-vest de Bucuresti, avionul  a fost doborat de o racheta AA. Epava avionului a fost gasita in pădurea Malinoasa in apropierea comunei Visina din judetul Dimbovita. Alt elicopter IAR-330 Puma, apartinind regimentului 61 de la Boteni, a fost doborit tot in noaptea de 22/23 decembrie 1989, in timp ce decola de pe aerodrom pentru a transporta munitie destinata parasutistilor de la TVR.  Se presupune ca de catre o racheta SA-3, lansata de divizionul AA care-i asigura protectia. Echipajul a reusit sa scape cu viata. Comandamentul Aviatiei Militare, din ordinul gen. mr. Iosif Rus, a ordonat in 23 decembrie 1989 ca 3 elicoptere, tip IAR 330 –  Puma, de la UM 01901 Boteni, sa bombardeze cu proiectile reactive cimitirul Ghencea, pe motiv ca acesta ar adaposti „trupe de teroristi”.

Anterior, acelasi ordin fusese dat regimentului 57 aviatie, inzestrat cu avioane MIG 23inarmate cu tunuri si bombe de 250 kg. Pilotii MIG-urilor au constat ca cimitirul e plin de lume si au refuzat sa lanseze bombele in multime, intorcandu-se pe baza din Kogalniceanu. In jurul orelor 10:30 elicopterul IAR 330 nr. 87, cu echipajul format din maior Militar Mircea, capitan Iordache Constantin si maistru militar Tirna Florica, la cateva minute dupa decolare, a luat legatura radio cu Punctul de Coordonare al Comandamentului Aviatiei Militare de unde comandantul aviatiei militare i a transmis personal ordinul care specifica obiectivul asupra caruia trebuia sa actioneze. Obiectivul indicat a fost Cimitirul Militar Ghencea unde trebuia sa execute foc intrucat acolo se gaseau transportoare teroriste ( care s-au dovedit TAB-uri ale unei unitati militare din Focsani, introdusi la ordin in dispozitivul de aparare al sediului Ministerului Apararii Nationale fiind la rindul lor intoxicati ca vor fi atacati de elicoptere de teroristi si au ripostat cu foc de mitraliere).

Categoria de armament indicata a fost PRND ( proiectile reactive nedirijate) cal. 57 mm, din directia nord-est ( conform ordinului primit, dinspre MApN spre cimitir ), inaltimea de intrare la atac a fost 700 m. Dupa prima intrare asupra obiectivului cind a executat foc cu PRND,  pilotului i s-a ordonat sa intre a 2-a oara la atac, din aceeasi directie si aceeasi inaltime. La intrarea pe obiectiv, s-a deschis focul cu munitie de 12,7 mm si 7,62 mm asupra elicopterului, atat din curtea  MApN, cat si din zona cimitirului. Dupa degajare, mecanicul de bord a fost lovit in cap de un glonte de 7,62 mm si a ramas cu infirmitate permamenta. In plus a mai fost avariata instalatia de ungere, rezervoarele de combustibil, rotile de la jamba dreapta si celula elicopterului. Rezolutia din 08.11.1994, emisa de procurorul maior magistrat Gheorghe Oancea in dosarul 867/P/1991 al Sectiei Parchetelor Militare a inchis dosarul pe motiv de „eroare de fapt”.

Autori:Valentin VASILESCU, Simona Ela FICA




Trimiteți un comentariu