sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Leurda

Numele latinesc al leurdei este Allium ursinum (usturoiul ursului) şi,
într-adevăr, urşii o consumă ca medicament, imediat ce ies din
hibernare.
De altfel, se pare că apariţia frunzelor de leurdă este şi semnul că,
în curând, animalele vor ieşi din bârloguri pentru a se bucura de
razele soarelui de primăvară.

Este o plantă de talie medie-mică, cu frunze cărnoase, de un verde
puternic, care face nişte flori mici şi albe. Popular, mai este numită
şi usturoită, pentru că frunzele şi tulpinile sale au un gust şi un
miros puternic de usturoi, cu care de altfel este şi rudă, din punct
de vedere botanic.
Leurda creşte numai în pădurile din Europa Centrală, iar până în
prezent nu a putut fi aclimatizată în nici o altă regiune. De
asemenea, nu a putut fi cultivată, fiind o specie eminamente
sălbatică, prezentă în pădurile de stejar, fag sau frasin.
În urma unor studii efectuate în laboratoarele din Germania, a fost
declarată "Planta mileniului trei", efectele sale asupra inimii şi a
vaselor de sânge, asupra digestiei, asupra sistemului imunitar şi a
celui endocrin uimind pur şi simplu oamenii de ştiinţă.
În prezent, leurda este considerată din punct de vedere terapeutic mai
puternică decât usturoiul, care la rândul său este unul dintre cele
mai folosite şi apreciate medicamente naturale din lume. Cum este
posibil acest lucru? Ei bine, în comparaţie cu celebrul ei văr, leurda
a crescut liberă, neinfluenţată de mâna omului, păstrându-şi neatinde
însuşirile cu care a fost înzestrată. Aşa se explică faptul că are
efecte terapeutice atât de puternice.
Pentru alimentaţie şi preparare în stare proaspătă, se recoltează
frunzele fragede, tinere, în lunile martie-aprilie. Se taie cu un
cuţitaş, pentru a nu scoate afară planta cu tot cu rădăcină, care
trebuie să rămână în pământ pentru a permite regenerarea plantei.
Pentru o porţie delicioasă de salată cu leurdă, se prepară o mână de
frunze proaspete, care se spală bine cu apă călduţă, se taie mărunt şi
se pun într-un castron. Se amestecă cu o linguriţă de oţet de mere, un
vârf de cuţit de sare şi o jumătate de linguriţă de ulei, după care se
consumă în maxim 30 de minute de la preparare.
Într-o cură cu leurdă, se consumă o astfel de salată o dată pe zi,
dimineaţa, la prima masă, înainte de a începe să consumi altfel de
alimente. O cură cu leurdă durează minim 10 zile. Este extrem de bine
tolerată de ficat. Şi, deşi are un puternic miros de usturoi, nu dă
respiraţiei izul neplăcut pe care îl dă usturoiul.

Iată care sunt afecţiunile cele mai vindecate de leurdă:

Tromboflebita şi trombozele în general - dintre plantele medicinale
din flora europeană, leuda are printre cele mai puternice efecte
fluidifiante sanguine şi antiagregante plachetare. Se consumă sub
formă de suc: 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, în cure de minim 20
de zile. Când sezonul de culegere se sfârşeşte, se administrează
tinctură de leurdă: o linguriţă diluată în jumătate de pahar de apă,
de patru ori pe zi, în cure de câte o lună, cu o săptămână de pauză.
Sechele după accidentul vascular, prevenindu-le în acelaşi timp - se
face o cură cu salată de leurdă timp de două săptămâni, timp în care
se consumă câte o porţie de salată în fiecare dimineaţă. După cura de
salată se continuă cu tratamentul cu tinctură. Se administrează de
patru ori pe zi, pe stomacul gol. (Tratamentul cu tinctură durează
minim două luni).
Ateroscleroza şi bolile cardiace asociate unor valori ridicate ale
colesterolului - leurda este foarte bogată în adenozină, substanţă
care, conform unor studii recente, are un rol esenţial în reducerea
colesterolului, în împiedicarea formării trombilor, în scăderea
tensiunii arteriale. Astfel, leurda este pe termen lung adjuvantul
ideal în tratarea bolilor cardiace (ischemie, aritmie, tahicardie),
fiind administrată în cure de câte 2-3 luni, cu două săptămâni de
pauză, sub formă de tinctură. Se ia 1 linguriţă de tinctură diluată în
apă, de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. În timpul
primăverii, este foarte utilă o cură cu salată de leurdă, cu o durată
e minim două săptămâni.
Hipertensiunea arterială - substanţele active conţinute de leurdă au
efecte vasodilatatoare şi ajută la menţinerea în limite normale a
presiunii sanguine. Se administrează tinctura de 4 ori pe zi.
Tratamentul se face timp de două luni, cu două săptămâni de pauză.
Oprirea procesului de îmbătrânire - se consumă zilnic salată de
leurdă, înaintea meselor principale, pe o perioadă cât mai
îndelungată, în timpul sezonului de recoltare a frunzelor. Ultimele
studii arată că anumite substanţe active din leurdă neutralizează
radicalii liberi din sânge, au efecte de relansare a activităţii
endocrine, previn sclerozarea vaselor de sânge şi favorizează
circulaţia cerebrală.
Reumatismul - se face o cură cu suc de leurdă timp de trei săptămâni,
timp în care se consumă câte două pahare de suc pe zi, dimineaţa, pe
stomacul gol. În paralel, se ţine o cură vegetariană cu multe
crudităţi. Sucul de leurdă are puternice efecte depurative, fiind
eficient şi în tratarea sclerodermiei, psoriazisului, acneei şi în
general a bolilor de piele care apar pe fondul intoxicării
organismului.
Înlăturarea efectelor nocive ale nicotinei şi fumatului - atât
clorofila din frunzele proaspete de leurdă, cât şi anumite substanţe
similare cu cele conţinute de usturoi, au efecte antitoxice puternice.
Ele contracarează efectele dăunătoare ale nicotinei şi al gudronului
din ţigări, fiind un mijloc de protecţie excelent, atât pentru
fumătorii activi, cât şi pentru cei pasivi. De asemenea, se pare că în
timpul curei cu leurdă, renunţarea la fumat este mai uşoară. Se
consumă zilnic suc de leurdă, câte 2 pahare pe zi, dimineaţa şi seara,
pe o perioadă de minim două săptămâni.

Trimiteți un comentariu