vineri, 31 martie 2017

O plantă minune


Pedicuţa (Lycopodium clavatum) - beneficii şi proprietăţi

Autor: Paula Rotaru

Denumire populară: pedicuta, barba ursului, branca vantului, bradisor, branca, braul vantului, bunceag, chedicuta, coarda celor din vant, cornatel, crucea pamantului, iarba ursului, laba lupului, laba ursului, muschi de pamant, muschi de piatra, netoata, palamida, parul porcului, peceleca, peceleca ursului, piciorul lupului, piedica, piedica gainii, piedica vantului, praful strigoilor sau talpa ursului.

Denumire științifică: Lycopodium clavatum



Descriere

Pedicuţa este o plantă veşnic verde, cu aspect de muşchi, care creşte prin pădurile de fag şi brad. Are tulpini târâtoare, ramificate şi prinse în pământ prin rădăcini ramificate. De la tulpină cresc vertical ramurile fertile care au înălţimea de 7-10 cm, sunt moi la pipăit şi se termină în general prin 2 spice.

Frunzele sunt liniare, mici şi dispuse de jur împrejurul tulpinii pe 5-8 rânduri. Un aspect de remarcat este acela că frunzele pedicutei sunt necăzătoare şi au la vârf un păr lung alburiu.


În scop fitoterapeutic se foloseşte întreaga parte aeriană a plantei şi sporii, care trebuie recoltaţi în iulie- august, înainte să se scuture. Datorită faptului că o plantă ajunge greu la maturitate trebuie avut grijă să nu se smulgă cu rădăcină şi să nu se rupă vrejurile târâtoare.

Deoarece ramurile târâtoare ale plantei se refac în 30- 40 de ani în multe ţări această plată este ocrotită de lege.

Compoziţie

Planta de pedicuţa conţine următoarele substanţe: clamatină, anatină, licopodină, clavatoxină, nicotină, substanţe de natură flavonică, triterpenică, minerale, iar sporii conţin: acizi graşi, acizi esterificaţi şi fitosterine.


Acţiune

Pedicuţa are proprietăţi diuretice, purgative,  antitumorale, antireumatismale, combate căderea părului şi îi stimulează creşterea şi este eficientă  contra transpiraţiei abundente.

Indicaţii terapeutice

Fitoterapia cu pedicuţă este indicată în  combaterea dependenţelor (nicotinism, alcoolism, consum de medicamente), litiază renală, vezicală, hepatite, ciroză hepatică.

În uz extern, preparatele cu pedicuţă snt folosite pentru eczeme, dermatite (dermatita noului- născut), arsuri, răni deschise, reumatism, lombosciatică, cârcei la picioare, crampe musculare, paralizii faciale, hiperhidroză (transpiraţia excesivă), hemoroizi, alopecie sau escare.
 
Precauţii şi contraindicaţii

Se administrează cu prudenţă în caz de diaree cronică, enterocolită sau colită de fermentaţie, pentru a nu produce iritaţii cu spasme intestinale.
Nu se administrează în perioada sarcinii şi alăptării.

Pedicuţa  este o plantă care conţine radiu, prin urmare nu se lasă mai mult în apa fiartă, nu se fierbe niciodată ci se toarnă apă peste plantă.
În toate afecţiunile se ia o singură cană de ceai pe zi. În ciroza hepatică se iau  doar două căni pe zi.


Trimiteți un comentariu