joi, 27 aprilie 2017

O viață cenzurată la maxim. Păcat.


Marea dramă a poetului George Coşbuc. A murit distrus de pierderea unicului fiu într-un cumplit accident de maşină









George Coşbuc a murit la vârsta de 51 de ani, distrus de pierderea unicului său fiu. După ce Alexandru a pierit la 19 ani într-un accident cumplit de maşină, poetul a refuzat să mai mănânce şi s-a stins din viaţă, trei ani mai târziu.

Pierderea unicului său fiu, în urma unui tragic accident de maşină, a grăbit sfârşitul marelui poet George Coşbuc. După ce l-a pierdut pe Alexandru, în fatidica zi de 26 august 1915, poetul nu şi-a mai revenit niciodată.

 

George Coşbuc s-a căsătorit în 1895 cu Elena Sfedea, fata unui mare comerciant. Un an mai târziu după căsătorie  a venit pe lume Alexandru, un copil pe care poetul l-a iubit enorm. Acesta a rămas, de altfel, unicul copil al familiei Coşbuc.  La vârsta de 19 ani, Alexandru era student. În august 1915 şi-a vizitat tatăl la Tismana, acolo unde poetul obişnuia să se retragă pentru a crea în liniste. Alexandru  fusese chemat în armată şi urma să plece la Drobeta Turnu Severin.

 

În dimineaţa zilei de 26 august, s-a urcat într-o maşină Mercedes Torpedo Benz, împreună cu Ion Alexăndrescu Stâlpeanu, un latifundiar din Teleorman, proprietarul autoturismului, cu intenţia de a ajunge la Târgu Jiu.

 

Pe drumul de întoarcere, în raza localităţii Băleşti, maşina a lovit un bolovan mare,  s-a răsturnat şi a intrat într-o căruţă  care circula în faţă. Latifundiarul Alexandru Stâlpeanu , care se afla la volan a murit pe loc.

 

"Întorcându-se de la Târgu-Jiu împreună cu Alexandru Coşbuc, Alexandrescu accelerează ca să nu-i prindă noaptea pe drum. În raza comunei Băleşti, maşina se loveşte de un bolovan, în plină viteză şi se răstoarnă. Moşierul moare imediat „cu coşul pieptului zdrobit de volan", Alexandru „cu craniul fracturat", mai rezistă încă. Ţăranii adunaţi la locul accidentului nu ştiau decât că tânărul „e prieten al „boierului" care le călcase găinile în mai multe rânduri". Jandarmul venit la faţa locului obţine cu mare greutate o căruţă, paie şi câteva perne pentru transportarea rănitului la Târgu Jiu. Ajuns „în toiul nopţii", la spital, medicul de gardă e incapabil să întreprindă o intervenţie chirurgicală „care poate ar fi salvat viaţa rănitului". Poetul ajunge la spital abia în zori; băiatul lui murise şi se afla la morgă. Foaia de calendar arăta data de miercuri 26 august 1915", evocă Lucian Valea în cartea " Pe urmele lui Coşbuc".



Versuri pentru fiul pierdut

 

Nenorocirea l-a devastat pe poetul George Coşbuc. Alexandru a fost înmormântat în cimitirul Mănâstirii Tismana Pe locul unde a avut loc accidentul a cerut să se ridice o fântână care a primit în timp numele de „Fântâna lui Coşbuc".  Poetul nu şi-a mai revenit niciodată după drama pierderii fiului. Puţinele versuri pe care le-a ai scris după tragedie vorbesc despre durerea sa sufletească.

 

"Ah, cumva să nu mi-o spuie

Vreun duşman cumplit

Că băiatul meu azi nu e

Şi că a murit,

Că-n schimbarea bruscă-a minţii

Eu l-aş omorî cu dinţii

Ca pe-un câne care muşcă

Pe furiş"



 

A murit trei ani mai târziu

 

După pierderea fiului, Coşbuc a îmbătrânit subit, înainte de vreme. A refuzat să mai iasă din casă. S-a rupt de prieteni şi de activitatea cotidiană şi nu a mai scris. 

"Îl zăream ascuns în pălăria lui mare, trasă pe frunte. Îşi pierduse băiatul, un flăcău. Lovitura fatalităţii n-a cruţat nici pe tată, nici pe poet", scria Tudor Arghezi într-un medalion din "Bilele de papagal" despre drama poetului ajuns o umbră.

După 3 ani de chin sufletescu, poetul s-a stins în locuinţa sa din Bucureşti, în urma unei congestii cerebrale. 


Trimiteți un comentariu