luni, 1 mai 2017

Marca: Pleșu


Adevarul.ro / 3 ore in urma



O să zică unii că mi s-a pus pata pe dl. Tăriceanu. Am mai păţit-o. Cu ceva ani în urmă, l-am bombănit, în vreo două rînduri, pe dl. Crin Antonescu şi o (pe atunci fidelă) susţinătoare (dna Alina Gorghiu) a observat, ironic, că am o „obsesie” cu şeful ei (din acel moment).

Dincolo de ce aţi auzit în regim de breaking news, poate este util să rezumăm mesajele care se desprind dintr-un exerciţiu excepţional al UE, pentru prima oară aflată în situaţia de a-şi defini poziţia faţă de cererea unui Stat Membru de a ieşi din sistem.

Suprimarea, fie şi ilegală, a acestui partid bine înfipt în lume ar trebui să fie o corecţie banală şi larg consimţită. În fond, PSD, un partid maniacal antijustiţie, s-a pus, singur, în afara legii. Dar aparenţele înşală. Nu sîntem în faţa unei urgenţe, ci a unei datorii vechi. PSD trebuia desfiinţat demult.

Naturală, deschisă, modestă, Maia Morgenstern ne-a dat prilejul să o descoperim de nenumărate ori prin filmele sale, prin rolurile sale, prin jocul său fascinant. A fost, este şi va fi mereu femeia fără ascunzişuri, fără regrete, fără tăceri. Pe 1 mai, actriţa împlineşte 55 de ani.

Centrul Naţional Anticorupţie  din Republica Moldova este, în raport cu DNA de la noi, cam ce erau în anii '90 chinezăriile Adibos şi Powasonic, faţă de originalele Adidas şi Panasonic.

În cursul săptămânii care se încheie astăzi, am înregistrat cu îngrijorare o seamă de evenimente care ridică serioase semne de întrebare în privinţa calităţii actuale, a autenticităţii şi a viitorului democraţiei  româneşti în câteva domenii de interes public.

Ilie Năstase a fost un artist al tenisului. Ca jucător, i-a plăcut să încerce imposibilul. Apoi, ca legendă, şi-a tot dat în petec, beneficiind însă de simpatia tolerantă a celor pe care i-a hipnotizat cu tenisul său fermecător.

Primesc destul de des sfaturi că ar trebui să mă cenzurez sau să îmi schimb stilul de a scrie şi de a vorbi acuşica, că am ajuns persoană publică. Dincolo de faptul că nu cred că sunt persoană publică şi nici nu îmi doresc să devin, mi se pare că nevoia noastră de a avea persoane publice care respectă nişte standarde deloc realiste a dus la o constantă suprareprezentare a sociopaţilor în elitele noastre.

Astăzi vom aborda coordonarea „adversativă”. Raportul de adversitate se referă la realităţi sau idei care se opun, care sunt contrarii din punct de vedere logico-semantic. Dacă coordonarea copulativă se poate exprima generic prin „şi” (A şi B), coordonarea adversativă ar putea fi reprezentată prin „dar” (A, dar B).

În atmosfera anti-stângistă a anilor 90 dar şi ca o consecinţă a dezindustrializării, 1 Mai trebuia să devină o dată puţin importantă sau poate chiar renegată în calendarul de sărbători post-socialiste. În schimb, românii întâmpină evenimentul cu o efervescenţă şi bucurie de care doar cele mai importante sărbători religioase, Revelionul şi Valentine’s+8Martie au parte.

Dacă vrem o explicaţie pentru lansarea acestei teme, inutile şi fără sens, aceasta este deturnarea agendei publice spre subiecte nerelevante, să mai uite cetăţenii de promisiunile PSD, ce se dovedesc pe zi ce trece lipsite de conţinut şi de perspective reale de a fi puse în practică.

E anul 2011. Hitler se trezeşte din senin pe un maidan într-un Berlin pe care îl recunoaşte cu greu. Fostul dictator are 56 de ani, e în putere şi pus pe fapte mari. Se reacomodează treptat cu contemporaneitatea, politica internă şi cea externă şi îşi dă seama că mersul actual al lumii îi este favorabil planurilor.

Pentru a proteja SUA şi aliaţii săi din NATO de pericolul Coreei de Nord şi pentru a preveni proliferarea nucleară, administraţia Trump trebuie să pună capăt unei politici prin care, simultan, se suvenţionează cu ajutoare şi se sancţionează guvernul lui Kim Jong-Un. Lumea este în faţa celui mai mare pericol de război nuclear de la criza rachetelor din Cuba. SUA trebuie să acţioneze decisiv.

În urmă cu câteva săptămâni, întreaga presă a preluat raportul comisiei de anchetă poloneză constituită în martie 2016 de guvernul Beata Szydlo şi condusă de ministrul Apărării, Antoni Macierewicz, în legătură cu catastrofa aeriană de la Smolensk, din 10 aprilie 2010, în care şi-au pierdut viaţa preşedintele polonez Lech Kaczynski şi alte 88 de persoane – printre care toţi comandanţii de arme şi conducerea conservatoare a Poloniei.

Evenimentele recente din Budapesta şi Moscova, unde guvernul Viktor Orban îl demonizează pe George Soros, conform unui model folosit cu succes şi de PSD în campania electorală pentru alegerile parlamentare, ne arată un pattern, un tipar similar după care noii populişti acţionează în Europa de Est, către destinaţia firească a unui model putinist desăvârşit.

„Cea mai populară şi mai îndrăgită serie din toate timpurile“, „Furios şi iute“, a ajuns la un număr de filme pe care nimeni nu se mai oboseşte să-l ţină minte. În continuare, nimic nu pune în discuţie infantilismul scenariului, ca şi al publicului prostit cu astfel de subproduse cinematografice.

„Hai să facem ceva, că vine centenarul şi toţi demagogii cu el!“ Această invitaţie mi-a lansat-o un prieten român, om de cultură neîntinat de inepţiile demagogice ale poporului său, aşa cum eu mă consider un om neîntinat de cele ale poporului meu.

Am ales câteva rânduri din cel mai recent roman al scriitorului Marian Coman, „Haiganu. Furia Oarbă”, care va fi prezentat în cadrul East European Comic Con 2017 (5 - 7 mai, Romexpo, Bucureşti). O carte de 240 pagini, iar fiecare capitol are ilustraţii realizate de graficianul Andrei Moldovan.

Ne aducem aminte de vestitul serial polonez „Nori negri”. În plus, obişnuim, ca atunci când nu putem scrie ceva, sau nu avem pe moment soluţia, să spunem „lăsăm spaţiul alb şi adăugăm după aceea”, că doar ne-o veni inspiraţia. Pe cerul albastru al Uniunii Europene sunt mulţi nori negri, pe care îi vom asocia, relativ paşnic cu lipsa de decizie, cu ezitările forurilor comunitare.

Insist asupra unui subiect care şi primăvara asta încă nehotărâtă şi mai capricioasă ca oricând, din câte ştiu eu, a revenit în atenţia mea îngrijorată, tot mai mult ca oricând, în urma unei călătorii ce m-a purtat în „Săptămâna Mare” prin sate din Muntenia şi Oltenia - la câmpie şi în zona de deal, în sate şi comune diverse.

Cum se întâmplă adesea, transmisiunea HD de la Metropolitan cu Evgheni Oneghin (în care Anna Netrebko şi Peter Mattei au fost excepţionali) a devenit şi pretextul invocării trecutului românesc în binecunoscuta operă a lui Ceaikovski, în special referitor la Tatianele naţionale.

Aud că patronii de taxi din România se iau de UBER în loc să se ia de piept cu statul, care îi reglementează la fel de ineficient şi de arbitrar cum tratează şi piaţa de medicamente, sau Codul Fiscal. Românii pot crea deficit acolo unde e surplus oricînd, toţi care ajung pe la guvernare, cu PSD în frunte, par să fi fost educaţi la academia de cum să planifici bine ca să iasă prost, de pe timpul comunismului.

Este o lectură fascinantă. Gratis. Poate stârni reacţii emoţionale, trăiri diverse, stări de revoltă sau, cine ştie, admiraţie. Întrebări, semne mari de îndoială şi credibilitate la adresa aleşilor ţării. Păi cine se aşteaptă să avem parlamentari fără nimic avere? Citind declaraţiile de avere ale unora aleşi ai poporului rămâi perplex!!! Te întrebi stupefiat, cum mama dracului, au strâns unii bogăţii impresionante?!!!

Sunt puţine relaţiile de prietenie de o viaţă în cultura română recentă. La stingerea din viaţă la Paris a lui Dan Mastacan în 23 aprilie, Gigi Căciuleanu îl omagiază într-un text cald şi emoţionant. Cititorii noştri merită a-l citi în integralitatea lui. Dan Mastacan este fără doar şi poate un personaj de teatru. Sau de film. Sau, mai bine zis, de amândouă.

Iohannis, Dragnea, Tăriceanu, Grindeanu, SRI, DNA, Antena 3, SIE, Masoneria, UE, Serviciile, Rusia, SUA, Parlamentul. Cine conduce România? Iată o altă întrebare din viaţa „cetăţeanului turmentat“! Am ajuns la această nedumerire pentru că am fost bombardaţi, intoxicaţi şi manipulaţi cu tot felul de „probleme“, „alerte“, „dezvăluiri“, „campanii“, „bombe de presă“, care ne-au alungat în văgăuna noastră.

Unul dintre cei mai mari regizori ai tuturor timpurilor şi-a pierdut complet încrederea în cinematografie. Într-un interviu acordat agenţiei Associated Press, Martin Scorsese a anunţat decesul industriei. Mintea strălucită din spatele unor capodopere precum „Goodfellas” sau „Taxi Driver” consideră că stilul lui de film nu se mai potriveşte în peisajul contemporan:

În Timişoara s-au alocat 180.000 de lei pentru mutarea în oraş a unui festival de film din Mediaş. Totul s-a întâmplat atunci când viceprimarul Dan Diaconu a propus, în Consiliul Local, organizarea la Timişoara a „Festivalului Filmului Central European“.

Compania românească specializată în automatizare software, UiPath (cu sediul în Bucureşti), tocmai a primit o finanţare de 30 milioane dolari  de la binecunoscuta firmă americană de venture capital Accel Partners.

Spuneam recent că statul român funcţionează undeva pentru 55% din populaţia sa. Ceilalţi 45% să se descurce pe cont propriu. Sînt oameni în afara statului. Dar şi pentru cele 55% statul funcţionează gradual: mult pentru vîrful de 15% şi tot mai puţin pentru alte „caste”.

De la egipteni şi Luther până la moderni, puţini au rămas la adăpost de greşeli când e vorba de iudeofobie şi de evrei. Căci versatilitatea şi venalitatea antisemitismului sunt imense. La fel, tenacitatea lui. Infailibil, se ştie, nu e nimeni. Nici papa, în ciuda fişei postului, de vreme ce Francisc a comis enormitatea de a compara taberele de refugiaţi ale statului elen cu lagărele de concentrare naziste.

Charles Nesbitt Wilson (1933-2010) a fost un congressman democrat, ales pentru 12 mandate consecutive în circumscripţia 2 din statul Texas. Wilson a fost unul dintre cei mai expuşi criticilor publicului parlamentar american:

Organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi de Fundaţia Konrad Adenauer, în aceste zile se derulează şcoala internaţională de primăvară „Tinerii şi memoria în Europa postcomunistă“.

„Dacă politicienii sunt infractori asta doar pentru că alegătorii lor sunt infractori sau şi-ar dori să fie infractori.“ Nu ştiu câtora dintre voi vi s-a strecurat acest gând în minte şi nu l-aţi trădat pentru a nu vă jigni apropiaţii care au votat infractori şi mediocrii în parlament, dar am bănuiala că sunteţi mulţi cei care nu sunteţi scutiţi de povara acestui gând în România lui 2017.

Lista de întreţinere şi fondurile (reparaţii şi cel special) reprezintă mijlocul prin care are loc „sifonarea” unor sume de bani în cadrul asociaţiilor de proprietari. Realitatea în care trăim a născut astfel de comportamente, atâta timp cât proprietarii sunt dezinteresaţi de ceea ce se întâmplă în cadrul blocului, de modul în care are loc gestionarea sumelor şi mai ales de modul în care au loc investiţiile şi reparaţiile.

Nu, nu este o glumă, atât a cheltuit ISPMN Cluj, o instituţie publică, pentru o cercetare privind situaţia romilor din România, numită pompos SocioROmap. Conform site-ului Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, în noiembrie 2014, s-a lansat proiectul „Cartografierea sociografică a comunităţilor de romi din România pentru o monitorizare la nivel comunitar a schimbărilor privind integrarea romilor”.

În a doua zi de Paşte, am plecat în Bolivia, alături de alţi patru colegi din comisia pentru drepturile omului a Parlamentului European. Ţara e foarte săracă şi, politic vorbind, paradoxală. Mă mărginesc să notez aici doar trei dintre lucrurile pe care le-am înţeles de la interlocutorii întâlniţi săptămâna trecută. Cel mai bizar e regimul politic. Evo Morales, preşedinte ales de trei ori, nu ne-a putut primi, fiindcă a fost, de curând, operat la gât în Cuba şi medicii i-au interzis să vorbească.

Ce ar trebui să facă statul român în cazul recentei hotărâri a Curţii Europene privind condiţiile din penitenciare: să construiască noi închisori sau să fie atât de blând cu infractorii, încât să facă mai grea intrarea la puşcărie decât la facultate? CEDO înclină spre a doua variantă, deşi nu are date complete despre natura şi amploarea criminalităţii din societatea românească.

Centrul pentru Inovaţie în Medicină (InoMed) a prezentat, într-un eveniment desfăşurat la Reprezentanţa Comisiei Europene, rezultatele studiului “Atitudini şi percepţii asupra bolilor mintale în cadrul populaţiei României”. Cercetarea, realizată de compania IMAS, face parte din campania InoMed „AntiStigma”, lansată în toamna anului 2015.

Uneori, pentru momentele de melancolie, când ceaţa schimbărilor ne întunecă mintea, iar ziua se umple ochi, ca un vas cu mercur, de atâtea influenţe străine, recomand, pentru limpezirea de moment, lectura unei cărţi, precum „Macbeth”, cu personaje fidele doar unui singur gând.

„Comment peut-on etre tsigan/ Cum (mai) poate fi cineva ţigan", repetentul istoriei? Nici român, nici rrom, „încremenit în proiect", anacronic, repudiat, diabolizat, dezumanizat, „ţiganul e om de departe" (neom), iar integrarea sa o dezintegrare apocaliptică, haosul unei mântuiri de mântuială. Ce (mai) este de făcut?

Centrul cultural MEO - Maison d’Europe et d’Orient - de la Paris, înfiinţat şi condus cu pricepere de teatrologul şi regizorul Dominique Dolmieu, dezvoltă de câţiva ani un nou program în parteneriat cu Eurodram (reţeaua europeană de traduceri teatrale), care îşi are vârful de lance în festivalul celor mai bune traduceri desfăşurat în fiecare primăvară.

Oare asta să fi însemnând izbăvitoarea „democraţie originală” inventată de dl. Ion Iliescu şi ai lui? Oare asta să fie sclipirea divină a mult aşteptatei „luminiţe de la capătul tunelului” promise, într-un fel sau altul, de „ceilalţi”? Corupţie mare, monşer, corupţie mare…! Atât de mare încât şi aceasta a devenit „originală": o corupţie fără corupţi ― o fantomă care bântuie, aşa, de capul ei, neprihănitul somn al mioriţei.

E un clişeu pe jumătate stupid, pe jumătate testat că românii se pricep la fotbal, la literatură, la politică, mai nou la geopolitică şi strategie militară. Uneori, când o cere contextul, se pricep şi la creşterea copiilor altora. Expertiza-fetiş rămâne parenting-ul, acest concept apărut din ţeasta moaşelor de concepte, altoit neaoş pe terenul creşterii şi educării copilului şi care, evident, anunţă „o schimbare de paradigmă”.

Sâmbătă dimineaţa, dinspre Bucureşti spre Sibiu, fără să-mi propun, ocolind Braşovul, am virat stânga şi am luat-o spre Râşnov. Un drum plin cu gropi, dar un peisaj frumos de iarnă, lăsând în dreapta şi în stânga o pădure de brazi acoperită cu zăpadă. Acolo, la Râşnov, este locul unde câţiva copii şi părinţi iubesc enorm muntele şi, cu resurse modeste, se pregătesc pentru a cuceri cele mai înalte vârfuri din lume.

Copilul teribil al României comuniste a sfidat lumea cu nonşalanţa lui, a adus zeci de premii în ţară şi a făcut popular un sport aproape necunoscut la noi. Când în 1979 Năstase juca la U. S. Open cu McEnroe şi dădea peste cap arbitrilor era amuzant şi aplaudat. Acum e scos din Fed Cup şi crucificat în opinia publică de la noi. Graba cu care ne bucurăm să ne distrugem singuri idolii este mai îngrijorătoare decât limbajul colorat al tenismanului.

Violentă, înverşunată, incertă...campania pentru prezidenţialele Franţei din primul tur. S-a calificat un Perseu necunoscut în politică - Emmanuel Macron (mişcarea En Marche), cu 23,9% , secondat de o „gorgonă” cu vechime, Marine Le Pen, şefa partidului antieuropean şi antimigraţie Frontul Naţional, cu 21,4% din voturi.

Guvenul majoritar naţionalist-populist din Ungaria a dat o lege cu dedicaţie în care o universitate privată străină este obligată să ajungă la un acord cu statul New York până în ianuarie 2018 pentru a îşi deschide un campus acolo, condiţie practic imposibil de îndeplinit şi care va duce la închiderea celei mai bune universităţi din Ungaria.

Cetăţenia europeană înseamnă şi respectarea drepturilor omului, nu doar libertate de mişcare sau drepturi economice. Politicienii români, indiferent de partid, trebuie să înţeleagă şi să respecte asta, dacă nu, să răspundă în faţa legii şi a cetăţenilor. În urmă cu 4 zile, deputatul USR Iulian Bulai a anunţat pe pagina sa de Facebook, că urmează să participe la o dezbatere despre o investigaţie jurnalistică în care era vorba despre o reţea de trafic de persoane.

Nu demult, la marginea localităţii Siculeni, o localitate atât de importantă pentru secui, cu ajutorul unui detector de metale s-a găsit o comoară dacică foarte rară, un colier (torques). Evenimentul care constituie una dintre descoperirile arheologice cele mai de seamă ale ultimelor decenii arată clar că secuii trăiesc zi de zi împreună cu spiritualitatea şi patrimoniul arheologic al dacilor şi al romanilor.

După 27 de ani de la moartea lui Ceauşescu, câţiva din Primăria Capitalei cred că adunările publice au nevoie de aprobare! Ieri am citit comunicatul lor şi mă simţeam ca înainte de '90, când citeam „Scânteia”, ziarul de propagandă al regimului comunist.

Azi, francezii au de ales între un suspect de corupţie, un lipsit de experienţă, un comunist şi o naţionalist-extremistă. E varianta caricaturală a dilemei. Dar nuanţele nu fac decât să amplifice dificultatea opţiunii: imberbul e pro-european, comunistul joacă rolul de tribun popular, „coruptul” are program şi experienţă, iar extremista propune o ripostă dură ameninţării teroriste. Şi noi, românii, avem azi o grijă: câştigă Putin aceste alegeri?

I-am admirat mereu pe psihologi, au fost întotdeauna prietenii mei, mai ales dacă aveau fuste scurte, colanţi negri şi erau de genul feminin. Însă m-am ferit obsesiv să le devin pacient. Sau mai degrabă material didactic. Deocamdată sînt un căştigător, am reuşit.

În data de 23 aprilie 2017, când atenţia mass mediei internaţionale era îndreptată către primul tur al alegerilor prezitenţiale din Franţa, şeful Pentagonului, generalul James Mattis, a efectuat o scurtă vizită în micuţul stat african Djibouti. Cu o populaţie de aproximativ 875.000 locuitori, Djibouti are o relevanţă geopolitică extrem de importantă, având acces la Marea Roşie, care leagă Strâmtoarea Bab el Mandeb şi Canalul Suez.

După scurta vacanţă de Paşti, stagiunea primei scene lirice naţionale continuă în forţă, cu dorita cadenţă de spectacole săptămânale. Imediat după cele trei zile de Sărbători Pascale, au urmat operă şi balet în patru seri, continuate cu cinci seri de afişe similare, în ultimele şapte zile ale lunii. O regularitate care sper să continue în mai şi iunie, chiar cu completări faţă de programul parţial publicat.

Sezonul Litoral 2017 ne aduce mai multe surprize plăcute. Deja, plajele din Mamaia, Constanţa şi Eforie sunt lărgite, până la debutul sezonului 2019 urmând să fie extinse şi restul plajelor, până la Vama Veche.

Pe vremea când eram parlamentar în comisia militară, de ordine publică şi SRI (nu exista încă aceea specială de azi) a Senatului, îl întrebam, pe jumătate în glumă, pe Virgil Măgureanu, director al SRI, dacă instituţia domniei sale este responsabilă de proasta funcţionare a telefoanelor noastre, fiindcă ar fi sub ascultare, sau dacă e o problemă de tehnologie nepusă la punct. Bănuiţi răspunsul: tehnologia, bat-o vina!

„Mă bucur enorm că există aici, la Cluj, o emisiune de acest fel, pentru că ne educă, ne ajută să înţelegem că orice om, cu sau fără dizabilităţi, de pe planetă are dreptul să trăiască cu demnitate!“. Sunt cuvintele emoţionante ale Nadiei Comăneci adresate echipei emisiunii „Fără Prejudecăţi“, producţie premiată de ONU ca model de incluziune a celor cu dizabilităţi.

Nu toţi utilizatorii reţelei sunt conştienţi de ceea ce fac. Asta e concluzia mea după ultima năzdrăvănie în masă întâmplată pe Facebook. Ne mirăm de ce se întâmplă multe rele. Păi unele au drept cauză ignoranţa sau inconştienţa victimelor. De vreo două zile, din ce în ce mai mulţi utilizatori ai reţelei lui Zuckerberg dau copy-paste (cu greşeli cu tot) unui mesaj.

Rugăm preşedintele să retrimită la Parlament Legea de Respingere a Ordonanţei 100/2016, cea care a fost făcută anul trecut împreună cu asociaţiile profesionale şi MDRAP, cu scopul expres de a îmbunătăţi şi debirocratiza procesul de autorizare al construcţiilor. Domnule preşedinte Klaus Johannis, situaţia în România stă cam aşa: datorită birocraţiei, care generează corupţie, în România construim mai repede decât autorizăm.

Pe 23 aprilie va avea loc în Franţa primul tur al alegerilor prezidenţiale. Sunt alegeri foarte importante nu numai pentru francezi, ci şi pentru noi, europenii. Franţa este unul dintre motoarele Uniunii Europene, actualmente gripată de crize şi contestări. Iar preşedintele ales al Franţei va avea un impact imediat şi puternic asupra dinamicii politice pe continent.

Parlamentul României a aprobat un proiect de lege (nepromulgat încă) prin care farmaciile pot face şi distribuţie angro de medicamente. Măsura, adoptată cu acordul Ministerului Sănătăţii, foarte probabil s-a luat la solicitarea unor agenţi economici confruntaţi cu perspectiva de a-şi separa cele două activităţi în două societăţi comerciale distincte, aşa cum au/aveau obligaţia începând cu 1 ianuarie 2017.

Referendumul din Turcia a marcat despărţirea definitivă faţă de republica laică şi regimul parlamentar instituit de Atatürk. Nu este vorba de apariţia unui nou regim prezidenţial, similar celui din Statele Unite, aşa cum încearcă să îl prezinte propaganda oficială de la Ankara, ci de un regim autoritar care poate oricând degenera în dictatură dacă se va menţine starea de urgenţă pe termen lung.

„Democraţia a murit în Turcia” titra CNN la câteva ore după anunţul parţial privind rezultatul referendumului, apoi publicaţia europeană L'Express prevestea nori negri deasupra Bosforului „pornirile autoritare ale lui Erdoğan se vor accentua de acum înainte”. Sunt doar câteva titluri care completau grija unor lideri europeni după consolidarea puterii lui Erdoğan.

Casa Jurnalistului a dat fie peste un Rîmaru al online-ului, pe care l-a lăsat să zburde fericit mai departe, fie peste o persoană oricum cu un comportament deviant şi cu risc psihologic, pe care l-a expus românităţii, familiei şi cunoştinţelor doar de dragul ultragiului şi al datului cu piciorul în deontologie.

Premierul Sorin Grindeanu şi echipa sa au ajuns, pe 15 aprilie, la primele 100 de zile de guvernare. E un moment de prima evaluare, a cărei plăcere o las însă altora: scopul acestui editorial este un set de propuneri de optimizare a activităţii prim ministeriale şi a cabinetului în ansamblul lui pentru că acest cabinet să nu rişte irelevanta pe scara istoriei deceniului.

Mandatul de preşedinte al Consiliului Uniunii Europene (a se distinge de Preşedinţia Consiliului European) este misiune dificilă pentru oricare stat membru - mare sau mic, cu vechime mare sau mică în Club. Prin vizibilitatea pe care o conferă ipostaza şi,= mai ales prin funcţia obligatorie de „broker onest” (honest broker), sunt puse la încercare capabilităţi instituţionale şi diplomatice cum în puţine alte situaţii.

N-ar trebui să fie greu de scris despre un festival de cărţi poliţiste, fie el numit pe franţuzeşte Quais du Polar. Un festival de nişă, într-un oraş comercial, pe o vreme aproape câinoasă. Teoretic n-ar fi prea multe de scris. Şi totuşi... Quais du Polar este cel mai mare festival de... Mystery & thriller din Europa. Britanicii ar zice că al lor – CrimeFest-ul din Bristol – e cel mai mare.

Săptămâna trecută, pe 15 aprilie, cu o zi înainte de sărbătorile pascale, a avut loc la Constanţa o demonstraţie de baseball, organizată pentru a marca 70 de ani de la debutul în liga profesionistă americană a unui sportiv de culoare, Jackie Robinson.


Vizitează website



Trimiteți un comentariu