vineri, 23 iunie 2017

Bucate alese, otravă pe măsură.


Cum ne ferim de nitritul de sodiu, aditivul clasificat ca toxic şi folosit intens în industria cărnii: „Interacţionează cu proteina din alimente“









Cunoscut sub denumirea codată de E250, nitritul de sodiu este interzis în câteva ţări europene precum Norvegia, Suedia şi Germania, deoarece este considerat un produs cancerigen. De altfel, doza letală a acestui produs (în esenţă toxic) este, la copii, de doar 0,2-0,5 grame pe kilogramul de corp. Pe eticheta niciunui produs alimentar nu este specificată cantitatea sau concentraţia de E250.

Are o denumire ce poate păcăli uşor, căci o singur literă îl deosebeşte de mult mai puţin dăunătorul nitrat de sodiu (E251 -  NaNO3) şi seamănă destul de mult la denumire cu banala sare de bucătărie (clorura de sodiu –NaCl2).

Se numeşte nitrit de sodiu, apare deseori pe etichete sub denumirea codată de E250 (NaNO2) şi este considerat unul dintre cei mai controversaţi aditivi alimentari din industria cărnii. Se găseşte însă şi în legume (în acestea, însă, ca reziduu al îngrăşămintelor chimice folosite), în bere, în tutun şi chiar în unele prodese cosmetice.

În general, aditivul alimentar se găseşte în mai toate preparatele din carne (rata de prezenţă este, potrivit Ministrului Sănătăţii, de 79%) dat fiind că este un foarte bun inhibator de bacterii. În acelaşi timp, este şi un intesificator al culorii, produsele care conţin acest compus chimic fiind de un roz foarte frumos (ca efect al reacţiei nitritului de sodiu cu mioglobina conţinută de sânge, din care rezultă nitrosomioglobină).

„Trebuie să admitem că este cel mai eficient aditiv alimentar folosit pentru a preveni infecţia botulinică în cazul salamurilor crude şi uscate. Altfel, riscurile ar fi mari ca produsul să dezvolte bacteria Clostridium botulinum, care produce boala letală numită botulism", spune medicul Alexandru Botă, cel care ne-a ajutat să desluşim ce este şi cum acţionează nitritul de sodiu.

Folosit cu bună ştiinţă, compusul chimic este prezent şi în anumite sortimente de bere şi de tutun, dar sub formă de reziduu contaminant se găseşte într-o sumedenie de produse destinate consumului uman. De altfel, potrivit rapoartelor medicale întocmite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), nitritul de sodiu ajunge în corpul uman mai ales prin apa potabilă (contaminată de chimizarea excesivă a agriculturii), dar şi prin legumele şi fructele care provin de la culturi intens fertilizate cu azotaţi (ca urmare a procesului chimic numit nitrificare).



Etichetă de produs care conţin nitrit de sodiu FOTO apc-romania.ro




Etichetă de produs care conţine nitrit de sodiu FOTO apc-romania.ro

„Este demonstrat ştiinţific deja că 90% din nitritul de sodiu ingerat de oameni nu mai provine, în zilele noastre, din preparatele din carne, ci din apa şi legumele poluate cu nitriţi. Asta se întâmplă însă numai de vreo trei decenii, de când OMS a limitat folosirea compusului, într-o concentraţie maximă de 0,5%", mai afirmă medicul.

Nitritul de sodiu este un conservant eficient datorită puternicului caracter oxidativ, ce poate duce la distrugerea materialului genetic al celulei bacteriene.

„Interacţionează cu proteina din alimente. Şi nu oricum. Pe de o parte previne râncezirea grăsimilor, dar pe de altă parte se combină cu unele amine - compuşi organici care conţin în molecula lor gruparea amino (-NH2) legată de un radical hidrocarbonat – iar din reacţia asta apar nitrozaminele. La acestea din urmă este problema. Circa 80% din cei 120 de compuşii de acest fel au acţiune cancerigenă demonstrată la animale şi potenţială la om", spune doctorul Botă.



Toxicitatea directă se datorează puterii oxidante a azotiţilor în prezenţa cărora pigmenţii heminici trec la forma met prin oxidarea Fe2+ la Fe3+. Hemoglobina sub forma met nu mai asigură transportul oxigenului, fapt ce conduce la moarte prin asfixiere.

Efectul oxidant se manifestă şi asupra citocromilor şi ansamblului sistemului oxidoreducător al organismului şi sub aspectul carenţei de vitamine A şi E. Toxicitatea indirectă a azotitului se datorează participării acestuia la formarea de nitrozamine, substanţe cu acţiune cancerigenă dovedită pe animalele de experienţă. Doza zilnică admisibilă a fost stabilită la 0,2 mg/kilogram de corp.

În amestecurile de sărare se adaugă de multe ori ascorbaţi şi alţi aditivi de chelare. Mai exact, producătorii din industria alimentară adaugă în acestea vitamina C (acid ascorbic) şi vitamina E (tocoferol). Deocamdată, însă, nu s-a demonstrat cât de eficient este antidotul folosit.



Apa din fântânile de mică adâncime este frecvent poluată cu nitriţi FOTO C Crângan

De altfel, pentru motivele menţionate mai înainte, E250 este interzis în Norvegia, Suedia, Canada şi parţial în Germania, la Uniunea Europeană discutându-se tot mai insistent, în ultima vreme, necesitatea ca adaosul maximum de nitrit de sodiu să fie redus la jumătate faţă de normele actuale.

Din păcate, în acest moment, lucrurile sunt departe de a fi corect reglementate pentru a proteja consumatorul. Spre exemplu, pe eticheta niciunui produs alimentar nu este specificată cantitatea sau concentraţia de E250 din interior.

Nu există nicio îndoială că E250 este un produs toxic, având o doză letală (conform clasificării chimice stabilite de OMS) de 0,8 grame pe kilogramul de corp la persoane mature şi de 0,2-0,5 gr/kgc la copiii sub 3 ani.

Potrivit Nomenclatorului valabil în România (vezi site-ul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului) substanţele chimice cu doza letală cuprinsă între 201-1.000 miligrame pe kilogramul de corp sunt considerate în grupa trei de toxicitate (în care intră, spre exemplu, numeroase pesticide) cu specificaţia „moderat toxic". Grupa 1 cuprinde produsele „extrem de toxice", iar grupa 2, produsele „foarte toxice".

Conform legislatiei europene, nitritul de sodiu se poate introduce în alimente doar în amestec cu sarea de bucatarie, iar concentraţia maximă admisă este de 0.06%. În anii 20, SUA au schimbat modul în care era folosit nitritul în prepararea mezelurilor, acţiune ce a avut ca efect scăderea cu 69% a cantităţii de nitrit folosit în acestea.

Potrivit doctorului Botă, literatura medicală menţionează ca efect dăunător major asupra organismului uman ca urmare a consumului frecvent de nitrit de sodiu în cantităţi peste limita admisă (0,2 mg/kgc în 24 de ore) afecţiunea numită methemoglobinemie.

„Aceasta apare din cauza faptului că hemoglobina îşi pierde capacitatea de a transporta oxigenul către celulele organismului uman. Primele simptome ale acestei afecţiuni sunt: apatia, durerile de cap, ameţeli, respiraţie greoaie şi culoarea violet a extremităţilor: buze, limbă, mâini, picioare", spune medicul.



Acesta a mai precizat că femeile însărcinate şi copiii trebuie să se ferească de acest aditiv pentru că micuţii au hemoglobina diferită de cea a adulţilor, aceasta interacţionând mult mai puternic cu nitriţii. În cazul copiilor, consumul de nitrit de sodiu poate creşte riscul apariţiei diabetului de tip 1, dar şi la afecţiuni ale tiroidei.

După cum spune medicul care ne-a ajutat la această documentare, în actuala conjunctură socio-economică este aproape imposibil să evităm ingerarea de nitrit de sodiu. Nişte „portiţe" există, totuşi.

„Apa de băut din fântâni de mică adâncime este total neindicată. De asemenea, fructele şi legumele produse de fermele mari (de la supermarket adică) trebuie evitate, căci provin de la ferme care folosesc intens îngrăşăminte chimice azotoase. Recomand, de asemenea, să se consume carnea proaspătă, care are conţinut mic de nitriţi, şi să se evite consumul de preparate din carne, în special mezeluri", ne-a mai spus medicul.



Acesta a mai menţionat că nitriţi nu dispar prin fierbere, aşa că soluţia universală „fierb apa şi e bună" este, în acest caz, doar iluzorie. În ceea ce priveşte antidotul uzual, medicul a recomandat consumul de citrice, mai ales suc de lămâie.

VIDEO Cât de periculoasă este ceara folosită la conservarea fructelor din comerţ. „Partea cu adevărat gravă este că publicul n-are habar ce mănâncă“

VIDEO Colorantul făcut din gândaci care se găseşte în mii de tipuri de cosmetice şi de alimente consumate de români


Trimiteți un comentariu