sâmbătă, 17 iunie 2017

Cine freacă menta?

MENTA


DESCRIERE

Menta este o planta perena de cultura cu miros aromat caracteristic, inalta de 50-120 cm, puternic ramificata chiar de la baza, tulpina in patru muchii evidente, cu frunze opuse, oval-lanceolate, flori violacee asimetrice, cu 4 lobi din care unul mare, grupate intr-o inflorescenta spiciforma alcatuita la randul ei din mai multe cime. Menta este un gen de aproximativ 25-30 specii de plante din familia Lamiaceae, distribuite mondial, in Australia,  America de Nord, Europa și Asia. Face parte dintr-o familie extinsa, alaturi de alte plante aromatice precum cimbrul, cimbrișorul, maghiranul, salvia și levantica.

Specii de menta:

Speciile de menta care se folosesc in scop terapeutic nu cresc spontan, majoritatea speciilor salbatice nu au calitatile medicinale ale asa-numitei „mente bune”. Prin „menta buna” se intelege, de fapt, o serie de trei specii de menta (care la randul lor au sute de varietati). Acestea sunt menta de apa (Mentha aquatica), menta dulce (Mentha viridis sau spicata) si hibridul primelor doua: menta piparata (Mentha piperita), care este cea mai folosita specie in prezent. In aceeasi categorie amintim si menta creata (Mentha crispa), menta frantuzeasca (Mentha pulegium). Toate speciile de menta sunt foarte aromate. In general, Mentha piperita poate substitui orice tip de menta, dar nu si invers. Ea are un gust puternic si mentolat, mai puternic la planta proaspata decat la cea uscata.

Cultivarea mentei:

Toate speciile de menta prefera sa creasca intr-o zona cu climat umed, in locuri semi-umbrite. In general menta tolereaza diferite conditii de crestere, chiar si locurile uscate si insorite.
Menta este o planta care se extinde si se dezvolta rapid. Planta se inmulteste atat prin radacini subterane, numite rizomi , cat si prin seminte. Datorita rapiditatii de crestere, una sau doua plante de menta sunt suficiente pentru uzul casnic. Unele specii de menta pot fi mai invazive decat altele. Asadar, cand plantezi menta ai grija ca aceasta sa nu se raspandeasca in zone nedorite ale gradinii.
Cultivatorii prefera sa planteze menta prin rizomi. Plantand seminte exista riscul ca unele sa fie infertile sau sa fie o alta specie de menta decat cea dorita. Menta mai este cultivata de gradinari alaturi de alte plante deoarece mirosul acesteia alunga unele dintre insectele daunatoare.
Recoltarea si pastrarea mentei:

In situaţia în care materia prima va fi folosita pentru extragerea uleiului volatil, atunci recoltarea va fi efectuata cand 50% din inflorescenţe sunt deschise; daca se doreşte ca materia prima sa intre în componenţa unor ceaiuri, ca material uscat, atunci recoltarea va fi efectuată cand 30-40% din plante au înflorit. Recoltarea masei vegetative aeriene se efectuează prin cosit cu o cositoare mecanică. Se recomanda sa se recolteze in ritmul distilarii, pentru a mentine calitatea uleiului.
Recoltarea frunzelor poate incepe atunci cand frunzele au lungimi de 5-6 cm, cand uleiul volatil ajunge la o cantitate optima si se realizeaza in mai multe etape. Se poate recolta frunza cu frunza si se obţine, astfel, un material vegetal de cea mai buna calitate. Recoltarea se va face in prima parte a zile, intre orele 10-14, pe timp insorit si calduros, fara vant, roua sau ceaţa, iar frunzele trebuie să fie zvantate pentru a avea conţinutul maxim in ulei volatil.
Utilizarea mentei:

Menta poate fi folosita verde sau uscata.Uscarea mentei se va face in locuri umbroase, lipsite de umiditate si foarte bine aerisite, in strat subtire. Dintr-un kilogram de menta cruda rezulta aproximativ 200 de grame de menta uscata, care se pastreaza in pungi de hartie, in camari lipsite de umiditate si racoroase.
Frunzele proaspete de menta trebuie folosite imediat sau se pot depozita in frigider in pungi de plastic pentru cateva zile. Optional, menta poate fi congelata.
MITILOGIE SI ISTORIE

In Mitologia Greaca se spune ca, in timp ce Persifona (fata lui Zeus si a Demetrei) se plimba pe malurile raului Archeon (in mitologia greaca si romana, raul supararii), a dat peste sotul ei, Pluto (zeul infernului, al intunericului), si amanta lui, frumoasa nimfa Minthe. Intr-un acces de furie, Persifona a transformat-o pe Minthe  intr-o planta modesta, cu flori micute, mov, total nesemnificativa pentru ochiul omului. Lui Pluto, i s-a facut mila de Minthe si a inzestrat-o cu un parfum divin, ce avea sa impresioneze simturile multor oameni si sa aline suferintele multor bolnavi. De atunci, aceasta planta umila,  a alinat multe suferinte, datorita puterilor tamaduitoare si a fost cinstita de gastronomii din intreaga lume, datorita aromei sale unice, puternice.

Grecii antici aveau credinta ca menta poate inviora mintea si improspata trupul. Ei o mai foloseau ca medicament pentru durerile de cap. De fapt, dupa nopti de betie crunta, grecii antici isi puneau pe cap o cununa de menta pentru a exorciza mahmureala iminenta.

Romanii adorau mirosul de menta si chiar, isi parfumau apa de baie cu aceasta grozava planta aromatica. De asemenea, i-au gasit multiple intrebuintari culinare. Menta este unul din ingredientele unei retete de sos a renumitului bucatar roman Atticius. Ingredientele acestei retete sunt: menta, ruta (vinartul), coriandrul, chimenul dulce, piperul, leusteanul, mierea si uleiul de masline.

UTILIZARI TERAPEUTICE TRADITIONALE

In scopuri medicinale, de la menta se folosesc funzele si partea aeriana in totalitate. Atunci cand este zdrobita planat degaja un puternic miros aromatic, racoritor. Frunzele de menta contin o cantitate mare de uleiuri volatile, substante polifenolice, taninuri si flavonoizi, principii amare, precum si vitaminele C, D, calciu, magneziu, zinc, potasiu.

Utilizari interne:

astm, bronsita – pulbere de menta asociata cu iarba de trei fraţi pataţi (viola tricolor). In fazele acute se bea infuzie fierbinte de menta pentru efectul bronhodilatator rapid (efect similar are inhalarea uleiului volatil de menta.
gripa, guturai, tuberculoza (adjuvant), tuse convulsiva – infuzie fierbinte atunci cand boala este asociata cu stare de frig. Pentru combaterea febrei se foloseşte infuzia sau, mai bine, infuzia combinata, administrată la temperatura camerei.
digestie lenta, indigestie, balonare, aerofagie (ingerarea involuntara de aer in timpul mesei urmata de eructaţii) – pulbere luată sublingual înainte de masă cu 5-10 minute.
sughiţ – se bea un pahar cu infuzie de menta cu înghiţituri mici şi dese, pe cat posibil fără a face pauza.
colici gastrice, colici abdominale, colon spastic – infuzie fierbinte
dureri de stomac, dureri de stomac pe fond nervos – infuzie combinata administrata la temperatura camerei. Se asociază foarte bine cu museţelul (matricaria chamomilla).
senzaţie de voma (greaţa) de diferite etiologii, rau de calatorie – pulbere administrata cu o orăa înainte de plecare. Daca este necesar se va administra şi pe parcursul calatoriei. Pentru raul de calatorie foarte
persistent, se obţin efecte excelente prin asocierea mentei cu puţina pulbere de ghimbir (ziginber officinalis).
balena (miros urat al gurii), halena asociata cu dispepsie – se combină în proporţii egale pulberea de menta cu pulberea de  pelin (artemisia absinthium). Se ia o linguriţa din acest amestec de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine 10-15 minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Cura durează 7-10 zile.
diaree – infuzie combinata cu o concentraţie direct proporţionala cu gravitatea afecţiunii (o linguriţa la cana in formele usoare, pană Ia 3-4 linguriţe la cana in formele grave). Pentru a obţine efecte foarte puternice si rapide se asociaza menta cu frunze de coada racului (potentilla anserina) sau creţisoară (alchemilla vulgaris) in proporţii egale.
infecţii gastro-intestinale – infuzie combinata superconcentrata
dureri de cap (cefalee), migrena (mai ales insoţita de voma) – infuzie combinata (se fac şi aplicaţii externe cu menta)
angoasa, insomnie, nervozitate – infuzie combinatăa de menta (o lingurita la cana) servita calduta.
oboseala fizica, oboseala mentala – pulbere sau infuzie combinata de menta servita rece sau la temperatura camerei. Se prepară din 2 linguriţe la cană (prin creşterea concentraţiei de menta se schimba şi efectul psiho-mental al extractului).
ca adjuvant,  alaturi de plantele specifice afecţiunii tratate, menta are efecte foarte bune in urmatoarele boli si tulburări: dismenoree (ciclu menstrual neregulat sau dureros), colecistopatii, calculi biliari (litiaza biliara), afecţiuni cronice ale pancreasului, aritmie cardiaca, paralizie, reumatism, sinuzita, şoc, tremuraturi, paraziti  intestinali (ascarizi, oxiuri).
Utilizari externe:

dureri musculare – se toarna in apa de baie fierbinte infuzie combinata superconcentrata, se fac bai generale.
herpes – comprese cu infuzie combinata superconcentrata. Cataplasmele cu rostopască, echinaceea si menta in proportii egale au efecte foarte bune.
iritare cutanata, prurit (mancarime a pielii) – cataplasma rece pusa pe locul afectat
urticarie – se face o cataplasma cu menta şi museţel (matricaria chammomilla) in proportii egale care se aplica pe locul afectat. Are efecte calmante si reduce inflamaţia.
migrene, dureri de cap – se pun cataplasme pe ceafa si pe frunte care se fixeaza cu bandaj
contuzii – cataplasma pe locul afectat.
ten gras, pori dilataţi – cataplasmă cu frunze de menta dupa o spalare prealabila a tenului cu apa si sapun pentru fata.
MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE:

Pulberea – planta se macina fin cu rasnita electrica de cafea dupa care se cerne prin sita pentru faină alba. Se ia, de regula, o linguriţa rasa de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. Pulberea nu se pastrează mai mult de 10 zile, deoarece i se alterează proprietăţile.

Infuzia combinata – (reţeta pentru obţinerea a 250 ml.) – 1-2 linguriţe de pulbere de frunze de menta se lasa la inmuiat într-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineaţa, cand se filtreaza. Maceratul se pastreaza, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumătate de cana de apa fierbinte timp de 20 de minute, dupa care se lasăa la racit. Se combina cele doua extracte, iar preparatul rezultat se bea cu un sfert de ora inainte de masa. Doza – 3 căni pe zi.

Infuzia combinata superconcentrata – se prepara intocmai ca si infuzia combinata, cu deosebirea ca va fi mai concentrata: 2- 3 linguri de planta în loc de 1 – 2 linguriţe.

Infuzia fierbinte (aceasta forma de administrare se utilizeaza mai ales datorita efectului sau hipertermiant; pentru efecte vindecătoare în cazul afecţiunilor grave, plantele se administreaza numai sub formade pulbere, macerat, tinctura sau infuzie combinata; ceaiul distruge mai mult de 80% din principiile active ale plantei) – peste o linguriţa de pulbere de frunze de menta se adauga o cana (250 ml) de apa fierbinte, se acopera şi se lasa sa infuzeze vreme de 10-15 minute, dupa care se indulceste cu miere si se consuma cat mai calda posibil. Doza – 3 căni pe zi.

Cataplasma– planta se macina fin cu raşniţa electrica de cafea, dupa care se amesteca într-un vas cu apa calduţă pană se formează o pasta, care se pune intr-un tifon şi se aplica pe locul afectat.

Tinctura – se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de menta, completandu-se restul cu alcool de 40 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de 8 zile. Se filtreaza lichidul prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Tonic aperitiv – se umple 1/2 din inaltimea unei sticle cu menta maruntita si restul cu alcool de 40 grade. Se lasa la macerat la temperatura camerei timp de 2- 4 zile, agitandu-se zilnic de cateva ori. Se strecoara si se bea zilnic cate 1 paharel, dimineata pe stomacul gol, inainte cu 30 min de masa. Stimuleaza peristaltismul intestinal.

Uleiul volatil – se mai numeste si ulei eteric sau ulei esential si se obtine doar prin procedee industriale Se gaseste preparat in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de menta pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi, dizolvate in 1 lingurita de miere sau puse in 1 lingura de apa, de 2 ori/zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de 2 ori/zi.

Clisma – se folosesc 16 – 20 g frunze uscate de menta care se fierb in 1 l apa. Se fac clisme caldute in caz de viermi intestinali.

Unguent – se pun 10 g frunze de menta in 1 l ulei si se lasa la macerat, la temperatura camerei, 2- 4 saptamani. Se strecoara si se pastreaza in sticle mai mici, inchise la culoare si bine astupate. Se poate folosi ca picaturi in ureche, tratand inflamatiile acesteia sau ca frectii in dureri reumatice.

Alifie cu menta – se incalzeste 200 g untura proaspata de porc si se pun in ea 3 – 4 linguri frunze verzi de menta. Cand untura incepe sa clocoteasca, se ia vasul de pe foc, se acopera si se lasa la racit pana a doua zi. A doua zi se incalzeste din nou untura pana la topire, se strecoara printr-o sita fina in cutii mici de plastic si se lasa la racit. Alifia astfel preparata are efect antibacterian, dezinfecteaza ranile si ulceratiile pielii si ajuta la calmarea durerilor reumatismale.

Otet si ulei de menta – se pun 3 linguri frunze de menta sau 3 plante de menta (tulpina, frunze si flori), intr-o sticla. Peste acestea se toarna otet de mere. Se tine 10 zile in loc insorit, se strecoara si se depoziteaza in sticle de culoare inchisa. Se foloseste ca inhalant in dureri de cap si guturai. Daca peste menta se adauga ulei de masline si se procedeaza ca mai sus se va obtine uleiul aromat de menta ce se folosesc la aromarea salatelor si a deserturilor. Uleiul de menta calmeaza intepaturile de insecte. In concentratie mare, uleiul de menta are rol anesteziant, de aceea se foloseste pentru masarea fruntii, cefei si tamplelor in caz de migrene si ameteli, sau dureri de dinti. Cateva picaturi de ulei sau otet de menta, luate pe un cubulet de zahar, alunga starea de indispozitie si oboseala. Pentru a improspata aerul din incaperi fie se toarna cateva picaturi de ulei de menta intr-un vas cu apa fierbinte, fie se ung cu cateva picaturi becurile reci. Cand le veti aprinde, aroma de menta se va raspandi in toata casa.

Apa de gura – este racoritoare, antiseptica si cu proprietati de a corija gustul si mirosurile neplacute (halena). Se obtine din 5 g de ulei de menta dizolvat in 100 ml de alcool concentrat, la care se presara 1 lingura cu frunze de izma uscate. Gura se clateste 1 data / zi cu aceasta, prevenind astfel abcesele sau gingivita.

Baile terapeutice – doua maini de flori de menta se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Lichidul se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu 1 l apa, vreme de 10 minute, apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. Au efect racoritor si relaxant, desfunda caile respiratorii si favorizeaza respiratia.

PRECAUŢII SI CONTRAINDICATII:

Menta trebuie evitata sau folosita cu maxima prudenta in cazul copiilor mici, a hipertensivilor sau in caz de gastrita, ulcer gastric sau reflux gastroesofagian, in timpul sarcinii sau in cazul celor care urmeaza un tratament homeopat.
Administrarea unor doze de ulei volatil de menta mai mari decat cele precizate este ferm contraindicata. Desi pare un produs inofensiv la prima vedere, o cantitate de 17 ml de ulei volatil de menta administrata dintr-o data poate produce decesul, prin paralizia centrilor nervosi care coordoneaza respiratia.
La unele persoane, menta si, mai ales, uleiul de menta, pot da reactii alergice, motiv pentru care la inceput vor fi folosite in doze foarte mici si vor fi supravegheate, vreme de 24 de ore, toate simptomele. Daca apar mancarimi ale pielii, inflamatii ale gingiilor sau ale mucoasei bucale, tratamentul va fi oprit.
In literatura de specialitate sunt mentionate si cazuri foarte rare de intoleranta, innascuta sau dobandita prin supra-utilizare, la menta si la uleiul sau volatil. Ele se manifesta sub forma de dureri de stomac, crampe abdominale, tulburari de ritm cardiac, dureri de cap si ameteli.
Surse : medicinapopulara.org , reteteculinare.ro


Trimiteți un comentariu