sâmbătă, 8 iulie 2017

Pâine ca la mama acasă.


Pensiune din Maramureş cu diplomă de „patrimoniu culinar“: o vacanţă bună ca o pâine caldă









Irina Oancea, proprietara unei pensiuni tradiţionale maramureşene, le oferă turiştilor ei o experienţă culinară aparte, cu pâine făcută de ea după o reţetă păstrată de la bunici şi premiată cu diploma de „patrimoniu culinar“

Peste tot, agropensiunile au în oferta lor ceva aparte, cu specific local, iar pensiunile din Maramureşul istoric întăresc cu prisosinţă această regulă. Irina Oancea, o gospodină din Maramureşul istoric, spune că vizitatorii care îi trec pragul pensiunii sunt încântaţi de obiectivele turistice din zonă, dar mai ales de gustul bucatelor pe care le pune ea pe masă, asta pentru că tot ce se serveşte este preparat şi cultivat sau crescut în gospodăria proprie.

„Nu cumpărăm nimic de la supermarket, poate doar ulei, zahăr, ceea ce nu putem produce în gospodărie. În rest: ouă, carne, produse lactate, totul este din gospodăria proprie sau de la localnici“, spune Irina Oancea. Astfel, la masa ei, clienţii se desfată cu produse din carne preparate de ea şi de soţul ei: cârnaţi, caltaboşi, şniţele şi chiftele, deci mezelurile nu-şi au locul pe masa tradiţională maramureşeană.

Ateliere de gătit pentru turişti

„Tot ce nu putem noi să producem luăm de la localnici sau de la stână, pentru că în perioadele aglomerate nu facem faţă la cerere“, mai spune Irina Oancea. Şi pentru că bucătăria este cu specific local, turiştii pot participa la atelierele de gătit organizate de proprietari, unde pot vedea cum se frământă aluatul de pâine sau plăcintă, preparate care i-au adus gospodinei şi un titlu de „patrimoniu culinar“.

Irina Oancea a participat la un proiect internaţional, „Reţeaua Patrimoniului Culinar Carpatic“, organizat de parteneri din Ungaria, Ucraina, Slovacia şi România. „Eu m-am prezentat cu două produse, pentru că nu am avut voie cu mai multe. Am pregătit pâine tradiţională şi plăcintă“, spune Irina. Aşa se face că la final, pâinea ei de casă şi plăcinta au fost certificate ca „patrimoniu culinar“.  Obiectivul principal al proiectului a fost acela de conservare şi de popularizare a rolului şi a diversităţii produselor şi bucătăriilor tradiţionale din regiunea Eurocarpatică, cu rol catalizator pentru dezvoltare regională durabilă şi menţinerea patrimoniului local cultural. Din Maramureş, au fost certificate trei produse, printre care pâinea şi plăcinta de casă ale Irinei Oancea şi „zeama pe cârnaţi“, iar din restul ţării au primit titlul de „patrimoniu culinar“ alte cinci produse.

Turiştii cer plăcintă fără cenuşă

Vestea calităţii bucatelor pe care le pregăteşte Irina Oancea şi a pâinii preparate după reţeta păstrată de sute de ani s-a dus repede, astfel că gospodina are mereu vizitatori care o caută special pentru bucatele alese pe care le pune pe masă. Uneori, însă, provocarea este mare pentru turiştii obişnuiţi cu salamul din supermarket şi cu dulciurile făcute din „chimicale“, iar plăcinta făcută pe vatră pare o ciudăţenie cu cenuşă pe dos. Dar Irina a găsit o soluţie, tot de la bătrâni moştenită. „Uneori, ni se cere să facem plăcinta în tavă, ca să nu aibă cenuşă, cum se face pe vatră. Atunci o punem în cuptor pe frunză de varză“, explică ea. Altă contradicţie pe care trebuie să o împace este aceea a mirosului de la animale. „Avem porci, găini, dar le ţinem la socri, la Budeşti, pentru că aici miroase. Dar atunci când vii la o pensiune agroturistică, în zonă rurală, poţi să te aştepţi să miroasă a animale sau să se găsească o pană de găină în curte, pentru că aşa e la ţară. Pensiunea turistică e una, cea agroturistică e alta. Şi nouă ne place curăţenia, ţinem să fie totul foarte curat, dar nu poate fi comparat cu un hotel de cinci stele“, mai explică ea. Totuşi, ca să-şi facă vizitatorii fericiţi, a apelat la acest compromis: a mutat animalele la socri.

„Dependenţi“ de pâinea proaspătă

O zi obişnuită a Irinei Oancea începe la 5.00 dimineaţa, când se apucă de frământat pâinea. „Oferim doar pâine făcută în casă. Vara, coacem zilnic pâine în cuptor. De la 5.00 până la 6.00, frământ pâinea în fiecare dimineaţă. Seara ştim deja câte persoane vor fi la masă a doua zi şi după câţi clienţi avem, pot folosi de la două la 20 de kilograme de făină. Atunci când avem oaspeţi mulţi, facem un cuptor plin de pâine, pentru care folosim 20 de kilograme de făină“, explică gospodina. După ce o gustă, clienţii ei devin aproape „dependenţi“ de pâinea poaspătă. Şi, cum pâinea făcută de Irina Oancea nu conţine agenţi de afânare sau alte chimicale, ea nu rămâne la fel de moale de pe o zi pe alta, astfel că se străduieşte să facă zilnic pâine proaspătă. „Fiind fără agenţi de creştere, afânare şi alte chimicale, pâinea nu rămâne pufoasă ca aceea de la magazin. Noi la frământat nu folosim decât apă, drojdie, cartofi şi sare. Cartofii îi facem piure, ca să fie mai fini şi să nu se vadă în compoziţie. Dacă-i punem cruzi, zdrobiţi, cum puneau bunicii noştri, se vede prin pâine şi oamenii nu apreciază“, mai spune ea.

Irina Oancea mai face şi pâine cu maia, aşa cum se făcea în trecut, când nu se folosea drojdie. Acum, însă, pâinea făcută astfel nu este apeciată, pentru că este mult mai densă şi mai tare decât cea cu care ne-am obişnuit din comerţ. Astfel, reţeta este adaptată la cererea clienţilor şi foloseşte şi drojdie la frământarea aluatului. La fel şi plăcinta, care este făcută cel mai adesea din aluatul de pâine.

Nici băuturile nu sunt cumpărate din comerţ. Irina Oancea prepară singură băuturile în casă, iar pentru pălincă duce fructele fermentate la pălincie. „Când nu avem noi fructe, cumpărăm de la alţii şi le ducem la fiert, în sat, la cei care au cazan. Mai facem afinată, vişinată, vin, dar nu punem pe masă nimic din comerţ“, mai spune ea.

Profesoară voluntară pentru 28 de copii

În timpul liber, Irina Oancea se ocupă de un grup de copii din sat, cu care pregăteşte cântece şi jocuri populare. „În special colinde, dar şi dansuri şi cântece populare de pe Valea Marei. Sunt copii din toată comuna, care vor să vină, să înveţe despre tradiţia şi portul popular. Acum avem o grupă de 28 de copilaşi între 4 şi 10 ani. E a patra generaţie de copii cu care lucrăm din 2008“, spune profesoara voluntară. Repetiţiile se fac în fiecare sâmbătă. Tot cu titlu de voluntară, vine o elevă de clasa a XII-a care studiază canto şi îi învaţă pe micuţi să cânte. Copilaşii de care se ocupă în timpul liber au avut apariţii la televiziuile locale, dar şi la cele naţionale cu acest specific. De asemenea, au participat la preselecţie, la emisiunea „Românii au talent“.
 


Mai puteţi citi:

Concurs pentru ocuparea posturilor vacante de asistenţi, posibil să fie anulat în instanţă. Nereguli şi abateri la desfăşurarea probelor


Trimiteți un comentariu