joi, 28 decembrie 2017

Mengele și caracatița din sistemul medical de stat din România


Tot ceea ce s-a spus în zilele acestea despre Mihai Lucan e adevărat. Chiar îndrăznesc să afirm că s-a spus mult prea puțin despre prestația și prestanța acestui personaj.





Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătății, a descris foarte bine ”caracatița domnului Lucan”. Conexiunile lui cu lumea politică, cu autoritățile locale de orice fel nu ar trebui să pară ciudate într-un oraș precum Clujul. Se știe că matricea intelectuală din orașele culturale ale țării este bine conturată și opinia lor, indiferent de nivelul individual, contează, dar mai ales aceste persoane comunică și colaborează direct. Sunt adevărate cluburi influente. Din păcate însă, pe lângă consistența electorală și culturală, tot aici înfloresc nepotismul, clientelismul, traficul de influență și corupția.





Vreau să vă povestesc lucruri mai puțin cunoscute despre Lucan sau aproape uitate de unii doctori care îl cunosc din tinerețe. Zilele Revoluției l-au găsit pe Mihai Lucan în Spitalul Fundeni, în secția de urologie, condusă de celebrul doctor Proca. Ce credeți că a făcut tânărul urolog Lucan, cel care îi ducea geanta șefului său, impecabilului profesionist Proca? I-a pus pistolul la tâmplă pentru că așa a înțeles el libertatea acelor zile. De unde avea pistol minusculul doctor din acea perioadă? Probabil din recuzita tatălui său, general de securitate comunistă. Gestul său nu a fost savurat de restul colegilor, care au făcut scut în jurul profesorului lor, și a fost nevoit să părăsească Bucureștiul. A ajuns la Cluj, unde s-a instalat în fruntea secției de urologie a celui mai mare spital din Transilvania. Maniera în care a făcut-o avea deja să fie una emblematică pentru viitorul profesor Lucan. A scos afară pe unul dintre medicii urologi de top din România ca să-i poată lua locul. Apoi și-a consolidat reputația și averea, călcând cu adevărat pe cadavre. Faptele de corupție sunt nimic pe lângă sutele de vieți sacrificate în numele orgoliului și al lăcomiei fără margini.





Niciuna din toate aceste oribilități nu ar fi fost posibile fără complicitatea efectivă a puterii politice de toate culorile. În tupeul său nativ, Mihai Lucan a știut să utilizeze toate instrumentele de manipulare: curtoazie, cadouri, tratament preferențial. La schimb, a folosit toate resursele publice în nume personal, în văzul tuturor, cu obrăznicie și infatuare. Părea intangibil pentru că i s-a permis acest lucru.





Acum, Lucan e sub control judiciar, cu o armată de avocați scumpi care vor face tot posibilul să-l scape de pușcărie. Lucani mari și mici, tineri sau bătrâni sunt în toate spitalele din România. Sigur, stilul e altul, dar de câte ori nu ați fost refuzați să fiți operați în spitalele de stat (pe motiv că sunt lipsuri) și direcționați către privat? E tot o mostră a abuzului față de pacienți, față de statul în sine. Peste tot în lume, o clinică universitară acordă servicii medicale excepționale. La noi, se întâmplă un fenomen interesant: chiar cei puși să le conducă caută să le distrugă reputație din cauză că au interese în zona privată. Un obicei care trebuie stârpit imediat. Altfel, prețul îl vom plăti noi toți și de data aceasta cu viețile noastre.





 






Trimiteți un comentariu