marți, 13 martie 2018

"Toată scursura societății în politica romaneasca", Constantin Găucan






"Astazi e ziua ta..." - Constantin Gaucan

Autor: MIHAI STIRBU VIOLETA CRISTEA
14 Iun 2006

De mic a fost pasionat de istorie, personalitatea lui Nicolae Iorga marcandu-i existenta. In politica s-a implicat pentru ca nu a vrut sa stea de-o parte. In domeniul stomatologiei are peste 18 brevete si conduce un Colegiu de tehnica dentara care ii poarta numele. Constantin Gaucan implineste astazi 66 de ani.

"Istoria a ramas prima mea iubire"

"Cand faci ceva cu placere, iti iese si nu obosesti. Le spun elevilor mei ca stomatologia inseamna mult mai mult: inseamna arhitectura, proiectare, metalurgie, chimie si, dupa asta, arta plastica... Suntem niste mici Dumnezei. Inainte ii luam la Valeni la mine si le aratam: «Uitati, eu am plecat din orfan si, daca am muncit, am o conditie economica buna, daca nu chiar foarte buna, dar trebuie sa lucrati chiar 16 ore pe zi!». Am avut foarte multi puiuti la viata mea, am lucrat vreo 17 ani in postuniversitare si in perfectionare. Eu am inceput tehnica dentara dintr-o pasiune pentru modelaj. Acum am un Colegiu de tehnica dentara particular. Am facut Stomatologia, dar istoria a ramas prima mea iubire. «Gaudentul», cea mai mare descoperire a mea, a aparut din pasiunea pentru istorie, pentru Evul Mediu si Antichitate, si din pasiunea aceasta pentru navomodelism... Istoria farmeca pe orice copil, mai ales cand citeste adevarata istorie. Pe mine m-a interesat istoria noastra, a Romaniei. Am avut pacienti, ilustre fete ale istoriei, cu care am avut foarte multe discutii chiar in cabinetul de stomatologie. M-au facut sa inteleg si mai bine si am vazut alte abordari ale istoriei. Dupa ce am terminat Stomatologia am facut si Facultatea de Istorie-Filosofie, ca sa citesc mai organizat istoria. Personalitatea lui Nicolae Iorga m-a fascinat inca din copilarie. In casa Iorga de la Valenii de Munte am copilarit, ca sa zic asa, ne jucam de-a v-ati ascunselea acolo. Fiind valenar si eu, am preluat in 1999 Fundatia Nicolae Iorga si am facut o groaza de manifestari, concursuri de poezie, arte plastice. Incercam sa ii fac pe copii sa-l iubeasca pe cel care a fost spiritual facatorul Marii Uniri din 1918, a Romaniei Mari. Iorga s-a numarat printre cei doi-trei care s-au opus cedarii Ardealului si Basarabiei de Carol al II-lea. Il prezentam in figura unui foarte mare roman care a aparat tot timpul cultura, nationalitatea, limba noastra. Am fondat si un puiut, Clubul istoricilor Nicolae Iorga, care-i cuprinde pe cei mai grozavi si mai prestigiosi istorici din Romania. Acum, sambata, am serbat la Valenii de Munte 135 de ani de la nasterea lui Iorga. Am mai aniversat pe cineva, pe Gheorghe Buzatu, pentru ca e nascut imediat dupa Iorga si e tot geaman, si pe academicianul Dan Berindei, proaspat vicepresedinte al Academiei de Stiinte. Nu in ultimul rand am inchinat un pahar si in cinstea aniversarii mele. De politica m-am apucat din cauza lui Iorga. Cand am intrat in parlament mi-am propus sa mai scot din gunoaiele alea, ca, daca toti intelectualii se dau la o parte... Ati vazut ce s-a intamplat dupa ’90. Toata scursura societatii a pus mana pe politica, pe tot ce inseamna institutii si parca e nedrept sa lasi oameni dintr-acestia primitivi sa conduca o tara. Sunt multe vreascuri, surcele, cum le zic eu. Uitati-va la continutul Camerei sau Parlamentului interbelic sa vedeti ce personalitati erau acolo. Acum sunt unii carciumari, fosti carciumari imbogatiti peste noapte... M-au judecat colegii mei. De pe margine e usor sa injuri, ca e cel mai comod, dar sa lasi pe altii sa-ti conduca viata, niste oameni care nu stiu decat sa faca bani, sa iti dea in cap si sa te injure. Trebuie sa vina cei tineri si capabili. In ei este speranta ca vor fi vremuri mai bune."


Autor: RAMONA VINTILA
14 Iun 2008
"Am hotărît să fiu un om liber, să nu stau cu mîna întinsă la pomana Guvernului! Am hotărît să lupt, să creez, să risc, să cîştig,să pierd, să construiesc, pentru ca la sfîrşit să pot spune: toate acestea cu ajutorul lui Dumnezeu le-am făcut", mărturisea conf. dr Constantin Găucan. Astăzi îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!


"Am hotărît să fiu un om liber, să nu stau cu mîna întinsă la pomana Guvernului! Am hotărît să lupt,să creez, să risc, să cîştig,să pierd, să construiesc, pentru ca la sfîrşit să pot spune: toate acestea cu ajutorul lui Dumnezeu le-am făcut", mărturisea conf. dr Constantin Găucan. Astăzi îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!

"Şi cel mai lung drum începe cu primul pas"
"În preajma aniversării mele voi fi la mine, la Vălenii de Munte, unde am o fîneaţă pe un teren de aproape 1 ha şi va trebui să protejez un «colţ dendrologic» plin de flori de cîmp: sînziene (se apropie şi «noaptea de sînziene»), margarete şi «sîngele voinicului». Cositul fînului reprezintă o bucurie şi o relaxare pe care le aştept în fiecare an în preajma zilei mele de naştere, este un semn al perenităţii, al rădăcinilor mele bine înfipte în pămînt.

Stomatologia a venit păşind uşor în spatele meu încă de la şcoala primară, cînd sculptam în bucăţi de cretă diverşi voievozi din cartea de istorie sau modelam din pămînt galben pe malul Teleajănului tot capete, de data asta, după cartea de istorie antică (filozofi, zeiţe greceşti sau romane). Stomatologia este o artă a sculpturii miniaturale şi se leagă de fizionomia omului. Fratele meu deja proaspăt absolvent de Medicină m-a sfătuit să fac stomatologia (probabil să scape de un viitor concurent, sîc!).

Mă consider un norocos, un om căruia Dumnezeu i-a întredeschis întotdeauna o poartă pe care dacă erai pregătit o deschideai şi intrai. De unde probabil şi vorba: Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi pune şi în traistă. Am acceptat astfel conştient toate provocările pe care mi le-a pus Cel de Sus în drumul meu.

Mi-a rămas de-a lungul vieţii o frază spusă de o mare personalitate a medicinei: «profesor» mă fac pacienţii pe care îi tratez, şi nu diploma de atestare de pe perete (mă văzuse necăjit, deoarece nefiind membru PCR nu aveam şanse să promovez dincolo de un «bătrîn asistent universitar» cum mă consideram eu la 35 de ani. Ca şi o altă vorbă spusă de (îl deconspir!) profesorul Maliţa, că «voi fi cineva» cînd pe cartea mea de vizită va scrie numai «Constantin Găucan».

Politica am considerat-o tot o «provocare». În mintea mea credeam că pot face mult mai mult bine, pentru oameni şi corpul medical, decît ca simplu doctor şi dascăl. N-a fost aşa. Mi-a rămas o singură speranţă: de a face să treacă un proiect legislativ, în această toamnă, care să permită bolnavilor «terminali» o trecere decentă în lumea de dincolo cu ajutorul unor psihologi şi preoţi special pregătiţi să facă trecerea uşoară spre o lume mai bună, în nişte instituţii pregătite să primească astfel de bolnavi.

Am considerat întotdeauna că, dacă vrei să faci ceva în viaţa profesională, singura care te împlineşte total, sacrificiile sînt inerente şi nu pot fi întotdeauna cuantificate. Dacă ar fi să fac un bilanţ al reuşitelor şi nereuşitelor, sigur reuşitele îmi umplu viaţa: doi copii extraordinari în meseriile lor, băiatul mă urmează în profesie, iar fata se ocupă de marketingul pe jumătate de glob a unui departament al firmei «Procter and Gamble». Ambii sînt în România. Am cunoscut şi mă bucur de prietenia aproape la 1/3 din medicii stomatologi din ţară care au urmat cursurile de perfecţionare de la Bucureşti sau cele itinerante prin aproape toate capitalele de judeţ. Am format aproape 2.000 de tehnicieni dentari pentru mileniul III în Colegiul de tehnică dentară pe care l-am făcut în anul 1990 şi pe care-l conduc de atunci. Ca dezamăgire (tristeţe) a fost comportamentul unor «buni colegi» care au încercat să compromită fără nici un fundament ştiinţific, fără nici un studiu serios cel mai drag produs al vieţii mele profesionale, aliajul Gaudent, care timp de 19 ani a rezolvat marile probleme sociale ale stomatologiei româneşti şi va rezolva încă mulţi ani de aici încolo. Un aliaj apropiat Gaudentului scos de americani după 10 ani de la brevetul meu a fost denumit de ei «aliajul mileniului III». A trebuit să parcurg din nou de data asta normele CE care au validat din nou calitatea aliajului. Aştept ca după acest lucru Ministerul Sănătăţii să facă reparaţia morală pe care o aştept de trei ani.

Privind în urmă, cu bune şi rele, mă felicit că am citit din tinereţe din filozofia chineză, care spune undeva că şi cel mai lung drum începe cu primul pas, iar de la indieni şi Mahatma Ghandi că timpul şi «lupta pasivă» dau întotdeauna cîştig de cauză adevărului şi valorilor. M-am rugat întotdeauna ca Dumnezeu să-mi păstreze bucuria muncii, a creaţiei şi a dragostei de oameni.

Ca o împlinire a împlinirilor aş vrea ca după restaurarea Bisericii Sfîntul Nicolae Tabaci, din Văleni, ctitorie a strămoşilor mei, să obţin bani să restaurez şi clopotniţa peste care au trecut trei mari cutremure, să stau acum de ziua mea sub tei înfloriţi care umbresc mormintele alor mei şi să spun «Dă Doamne odihnă neodihnitului»".

Autor: RAMONA VINTILA
13 Iun 2009
"Un stomatolog trebuie să fie şi un om de cultură umanistă pentru a putea comunica cu cei mai sensibili pacienţi, şi anume creatorii de valori spirituale. Scriitori, pictori, oameni de teatru...Ne căutăm şi ne întâlnim într-o lume în plin proces de dezumanizare şi însingurare", spunea domnia sa, conf. dr Constantin Găucan. Mâine îşi sărbătoreşte ziua de naştere. "La mulţi ani!".


M-am întors de la un congres internaţional de stomatologie care a avut loc la Instanbul, oferindu-mi şi o mini-vacanţă în care am revăzut pentru a patra oară cu aceeaşi bucurie în suflet lumea greacă, romană şi bizantină. Astfel şi cea de-a doua iubire a mea - istoria - a fost răsfăţată.

Acum, eu şi profesorul C. Buse pregătim al 8-lea volum de studii despre N. Iorga la care au colaborat, ca şi la celălalt, cei mai prestigioşi istorici, istorici literari etc. Volumul va fi lansat în această vară la Universitatea de vară "N. Iorga" cu prilejul zilei oferite Clubului Istoricilor "N. Iorga" în fiecare an, de un deceniu, de când a luat fiinţă acest club pe care îl conduc.

Dacă privesc în urmă am toate motivele să fiu fericit. Am avut parte de toate bucuriile oferite de profesia făcută cu mintea şi cu ochii deschişi. 17 ani de învăţământ postuniversitar, medic primar, doctor în ştiinţe medicale, toate acestea când condiţia de membru PCR era determinantă în promovare. Am introdus Asociaţia Medicilor Stomatologi cu liberă practică (cabinete particulare) înfiinţată de mine în 1990 în Organizaţia Regională Europeană, în Federaţia Dentară Mondială încă din 1992. În 1990 am înfiinţat primul Colegiu particular pentru tehnicieni dentari şi asistente igie-niste şi de cabinet stomatologic cu o programă americană care le-a permis absolvenţilor să fie acceptaţi să lucreze încă din 1993 în Australia, Canada, America, Europa.

Dacă mai pun la socoteală trei cărţi de specialitate, 160 de lucrări ştiinţifice şi 16 brevete de invenţie cele spuse anterior se confirmă. Dacă mă uit înainte, mă aşteaptă masa de lucru cu trei proiecte: O "Carte a cărţilor" de stomatologie, care ar fi o filozofie de abordare a actului medical stomatologic;

"Călător în gura lumii" - o carte despre oamenii extraordinari care mi-au marcat viaţa şi de la care am învăţat cât din 10 biblioteci; - "Extracţia de sine" - o carte cu trimiteri autobiografice despre cum poţi rămâne un om liber în pofida constrângerilor unor sisteme totalitare.
Cum Codul Onoarei "busiido" mi-a servit acestui scop, filozofia indiană şi credinţa mi-au fost de cel mai mare folos în câştigarea "libertăţii de sine".

Aş vrea ca de ziua mea să primesc un cadou, o garanţie şi anume aceea ca Cerul să-mi dea posibilitatea ca în luna august, anul curent, aidoma unui alt august din adolescenţă, când fiind culcat pe iarba grasă de pe muntele Ciucaş sub o ploaie de stele căzătoare ("Cădea cerul peste noi" N.R. Paraschivescu) am întins mâna şi am "prins" în palmă pe Sirius care strălucea aidoma unui mare briliant. O senzaţie fabuloasă materială, dar şi de vis pe care aş vrea să o iau cu mine în marea linişte.




2017:



Cu siguranţă cea mai cunoscută personalitate a medicinei dentare contemporane, cel care a obţinut demult privilegiul de a fi ştiut de toată lumea numai trecându-şi numele pe o carte de vizită, profesorul doctor Constantin Găucan a muncit o viaţă întreagă făcând totul, dar absolut totul, din pasiune şi cu pasiune, mereu cu gândul că Cel Sfânt îi veghează neobosit truda şi-i îndrumă mâna, inima şi mintea întru ajutorul şi binefacerea semenilor săi.





A început tehnica dentară dintr-o pasiune pentru modelaj. De mulţi ani (din 1990) are un Colegiu de tehnică dentară particular, iar „Gaudent”-ul, cea mai mare descoperire a sa, a apărut din pasiunea pentru istorie şi pentru navomodelism. Toate făcute sub semnul şi în credinţa Domnului. Căci, pentru profesorul Constantin Găucan, e sfânt dictonul: „Nihil sine Deo”.





S-a născut la 14 iunie 1940 și apropierea de stomatologie s-a făcut încă din școala primară, pe când sculpta din cretă diverși voievozi din cartea de istorie, sau pe când modela din pământ galben, pe malul Teleajenului, tot capete, dar de astă dată, de bărboși filosofi, zeițe grecești sau romane, din cartea de istorie antică.





De ce figurine istorice? Pentru că marea sa pasiune a fost și va rămâne istoria. Astfel, când a preluat Fundația Nicolae Iorga, în 1998, a înființat „Clubul istoricilor Nicolae Iorga”, la Vălenii de Munte, cu gândul ca Vălenii să-și recapete gloria interbelică și să devină azi, din nou, un centru de cultură și de recuperare a valorilor spiritual-naționale românești. Deja acolo s-au ținut, de-a lungul a peste un deceniu, tabere de pictură, sculptură, literatură, conferințe și dezbateri pe teme de istorie națională.





Revenind la stomatologie, Constantin Găucan este cel care a fondat primul colegiu particular de tehnică dentară, în 1990 (anul în care a fost ales președintele Asociației Medicilor Stomatologi), la solicitarea colegilor săi, care-i cunoșteau experiența de 20 de ani în învățământul preuniversitar de perfecționare. Aici, la acest colegiu, s-au format câteva mii de tehnicieni dentari, pentru mileniul III (cum îi place să spună), astăzi, reputatul medic bucurându-se de prietenia a aproape 1/3 din medicii stomatologi din țară, cei care au urmat cursurile de perfecționare la București.





Tot el este cel care a inventat și brevetat faimosul aliaj Gaudent, care, de un sfert de veac încoace, a rezolvat marile probleme ale stomatologiei românești și le va mai rezolva încă multă vreme de acum încolo. Câțiva ani (două legislaturi) a cochetat cu politica, fiind senator de Prahova, însă și-a dat seama că locul său nu este acolo și că mult mai multă nevoie au semenii săi de el în postura de medic, nu de politician.





„Mi-a rămas de-a lungul vieții o frază spusă de o mare personalitate a medicinei: „profesor” mă fac pacienții pe care îi tratez și nu diploma de atestare de pe perete (mă văzuse necăjit, deoarece, nefiind membru PCR, nu aveam șanse să promovez dincolo de postura unui bătrân asistent universitar, cum mă consideram eu la 35 de ani). Ca și o altă vorbă spusă de profesorul Malița, că voi fi cineva, când pe cartea mea de vizită va scrie numai Constantin Găucan”, mărturisea medicul acum câțiva ani.





Neîndoielnic, astăzi, când serbează 77 de ani de viață, profesorul doctor Constantin Găucan este un om împlinit. Să-i urăm tot binele din lume, multă sănătate, bucurii și să-i mulțumim pentru tot ce a făcut pentru stomatologia românească. La mulți ani, domnule doctor




Trimiteți un comentariu