joi, 1 martie 2018

Roșcove

Glădițaplătica sau roșcovul sălbatec(Gleditschia triacanthos L.) este un arbore melifer cu frunze căzătoare. Face parte din familia leguminoaselor, înalt până la 30 m, având ramuri cu spini mari, trifurcați cu frunze simplu și dublu penat-compuse, cu flori mici, verzui, în panicule și cu fructul o păstaie mare, turtită, brun-roșcată. Lemnul este rezistent, cu multe utilizări în tâmplărie. Cultivat în plantații forestiere, garduri vii și parcuri.


Informații pe scurt: Gleditschia triacanthos, Clasificare științifică …





Este nativ din centrul Americii de Nord, unde este cel mai adesea întâlnit în solul umed ai văilor râurilor, de la sud-estul Dakotei de Sudpână la New Orleans și centrul Texasului, înspre est ajungând până spre răsăritul statului Massachusetts. Specia a devenit o buruiană invazivă semnificativă în alte regiuni ale lumii.[necesită citare]





Un exemplar se poate vedea în Parcul dendrologic Gurghiu, Judetul Mureș,




Gladita (Gladitsia Triachantos)
  Inainte de a se citi acest topic e bine sa se revada  cele scrise la topicul „Ce copac poate sa fie?”, tot de la sectiunea „Arbori meliferi”, unde sunt spuse lucruri interesante despre aceasta planta.
    Specia Gleditsia a luat numele dupa un botanist german (Gottlieb Gleditsch, director la Gradina botanica din Berlin, mort in 1786). Cuprinde cca 15 specii originare din America de Nord, de Sud sau din Asia.
  In Europa cea mai raspandita specie este Gladitsia Triachantos
  In romana se mai numeste Platica, Roscovar, Roscov-salbatic, Tecar.
 In engleza se numeste Honey Locust, dar numele nu-i vine de la potentiaul melifer ci de la fructele (pastai) care contin o pulpa dulce si comestibila, folosita in scop alimentar de indienii americani si nu numai. Se mai numeste Sweet- locust (salcam dulce) sau Thorny- locust (salcam spinos).
 In franceza se numeste Févier d'Amérique sau févier épineux, Carouge à miel sau Épine du Christ (spinul lui Hristos).
  In germana se numeste Amerikanische Gleditschie sau Lederhülsenbaum (copacul cu pastai ca pielea) sau Falscher Christusdorn (falsul spin al lui Hristos). (Christusdorn in germana i se spune unei plante de apartament, Euphorbia milii, originara din Madagascar.)
  In spaniola se numeste Acacia de tres espinas (salcamul de trei spini) sau Acacia Negra.
  In italiana - Spino di Giuda (Spinul lui Iuda).  
           Specii din genul Gladitsia:
      Gleditsia amorphoides, Févier d'Argentine, (Griseb.) Taubert 
·    Gleditsia aquatica, Originaire du sud-est des États-Unis, en zone humide ou marécageuse (Texas, Floride, Caroline du Nord). Hauteur 15 - 18 m. Marshall 
·    Gleditsia australis F. B. Forbes & Hemsley 
·    Gleditsia caspica, Févier de la Caspienne : Originaire de l'Iran ( nord), Azerbaïdjan, Caucase, Géorgie. Hauteur 10 - 12 m. feuilles pennées à folioles coriace, ovales légèrement crénelés. Gousses vrillées, Desf. 
·    Gleditsia delavayi, Févier de Delavay : Originaire de Chine (sud-ouest). Hauteur 10 m, très longues épines ( 20 cm), Franchet 
·    Gleditsia fera, Originaire de Chine ( Sud), (Lour.) Merr. 
·    Gleditsia ferox Desf. 
·    Gleditsia horrida, utilisé dans la pharmacopée asiatique (zao jia), Makio 
·    Gleditsia japonica Miq. 
·    Gleditsia koraiensis 
·    Gleditsia macracantha Desf. 
·    Gleditsia microphylla Isely 
·    Gleditsia rolfei, Asie Taïwan, Vidal 
·    Gleditsia sinensis, synonyme Gleditschia xylocarpa: ou Févier de Chine: Hauteur 15 - 20 m. Feuille mat d'un vert jaunâtre. Fortement épineux. Utilisé dans la pharmacopée asiatique (zao jia ci), Lam. 
·    Gleditsia triacanthos, Févier d'Amérique, L. 
                 VARIETATI de Gleditsia Triacanthos:
·    Gleditsia triacanthos var. brachycarpos Michx. 
·    Gleditsia triacanthos var. bujotii (Neumann)Rehder 
·    Gleditsia triacanthos var. horrida Aiton 
·    Gleditsia triacanthos var. inermis (L.)Castigl. (fara spini)
·    Gleditsia triacanthos var. laevis Koch 
·    Gleditsia triacanthos var. macrocarpos Michx. 
·    Gleditsia triacanthos var. nana Henry  (pitica)
·    Gleditsia triacanthos var. polysperma Aiton 
                 Arbore de Gladita






 ok_42054.jpg (12.73 kB, 169x190 - vizualizat 1292 ori.)


RÓȘCOV (Ceratonia siliqua). Arbust arhaic, aparținând unui gen primitiv din familia Fabaceae acum virtual extinct. Poate crește până la 15 m, formând o coroană bogată, semi-sferică, susținută de un trunchi cu scoarță aspră, foarte apreciat ca arbore ornamental. Dezvoltă frunze pinate, cu foliole eliptice și fructe sub formă de păstăi lungi, numite roșcove, care sunt comestibile și au un gust dulceag aparte.











Originile roșcovului au cuprins o arie întinsă, din bazinul Mării Mediterane până în Iranul de astăzi. În prezent este cultivat pe toate continentele cu climă cald temperată, în special ca planta decorativă. Deși treaba asta este discutată și controversată, în condiții controlate el poate crește și la noi în țară, mai ales în zonele sudice.





Roșcovul înflorește toamna și face flori roșii, micuțe, aranjate în niște pămătufuri ce ies uneori direct din trunchi. Roscovele sunt păstăile lungi, purtătoarele semințelor, drepte sau curbate și tari la îmbinare. Au nevoie de un an întreg ca să se coacă complet, apoi cad pe pământ.











Numele roșcovului vine din slava veche și se regăsește în majoritatea limbilor est-europene: рожков (bulgară), rogač (bosniacă și croată), расцутеа(macedoneană), рожковое (rusă), рогач(sârbă), ріжкове (uraineană). Internațional, roșcovul este cunoscut drept carob, un cuvânt antic din Orient, care astăzi este folosit în armeană, ebraică, arabă, dar și în limbile Occidentale: carob (engleză), caroube(franceză), algarroba (spaniolă). Acest termen străvechi este și sursa caratului, unitate de măsură a metalelor prețioase. În Antichitatea romană, un solid (monedă romană de aur) era verificat să aibă puritatea – cantitatea corectă de aur – prin contracântărire cu 24 de boabe de roșcov – 24 de carobe.





Consumul roșcovelor este pomenit de la începuturile istoriei. Primele scrieri mesopotamiene le menționează ca sursă pentru sucuri și dulciuri și le laudă versatilitatea culinară. Cea mai veche dintre ele este chiar Epopeea lui Ghilgameș, una dintre cele mai timpurii scrieri literare cunoscute.





Partea care se consumă în stare scrudă este interiorul păstaiei. Are un gust dulceag, aproape floral și pe vremuri copii, le culegeau și rodeau păstăile până la coajă. Se folosesc în forme diverse – pudră (obținută din măcinarea păstăilor întregi cu coajă și semințe), bucățele din interior, sau sirop – în torturi și prăjituri, de multe ori ca substitut pentru praful de cacao.











Roșcovele sunt bogate în zaharuri naturale (sucroză, fructoză și glucoză). Din păstăile zdrobite se făceau compoturi, lichioruri și sirop de mii de ani, din Iran până în Portugalia, trecând prin nordul și prin sudul Mediteranei. Siropul se folosea, alături de miere, ca îndulcitori ai acelor vremuri vechi, înainte de industrializarea zahărului din sfeclă sau trestie.





Siropul era folosit și ca remediu împotriva diareei și a problemelor cauzate de starvație (studii moderne au confirmat valabilitatea afirmațiilor străvechi). Este considerat o sursă naturală de calciu – conținutul său de calciu este de 3 ori mai ridicat decât cel al laptelui. Este, de asemenea, bogat în fier, forfor și fibre naturale.





Semințele se folosesc în hrana animalelor și, pisate, ca agent de îngroșare în mâncăruri.





Bile raw cu nucă, sirop și pudră de roșcove. (rețeta aici)Clătite raw cu pudră de roșcove. (rețeta aici)


Intr-una din diminetile trecute ma indreptam grabita catre servici, ca de obicei, cu mintea plina de tot felul de ganduri…Era cu putin inainte de rasaritul soarelui. Nu era tipenie de om pe strada, tot drumul am intalnit doar 2 caini care s-au uitat gales la mine si s-au intors la somn, nici macar nu s-au sinchisit sa ma latre …. ridic capul din pamant cu gandul sa ma uit dupa soare,( iubesc momentul in care apar primele raze de soare, parca creste si in mine lumina! ) si dau cu ochii de roscovarii din gardul viu ce imprejmuia pe vremuri curtea scolii (acum retrocedata unui cetatean).





Zeci de pastai atarnau si primul meu impuls a fost sa culeg una si s-o manac…mic copil fiind, obisnuiam sa mananc miezul moale din pastaie, bunica mea, dumnezeu s-o ierte, ne invatase si ne si delegase sa-i culegem in fiecare toamna pastai. Facea un ceai, dar sincera sa fiu nu-mi amintesc pentru ce-l folosea…





Cand am ajuns la destinatie inca mai alegeam miezul din pastaie….spre marea mirare a oamenilor care ma asteptau la intrare. Am vrut sa le explic de ce sunt atat de hotarata sa termin de mancat, dar am realizat ca n-or sa ma asculte asa am renuntat. In schimb, am decis ca este un subiect bun pentru un articol 





Consumul roscovelor se pierde in negura istoriei, fiind mentionata inca din primele scrieri mesopotamiene ca sursa pentru sucuri si dulciuri.





Ce sunt roscovele?





Roscovele sunt fructele unui arbustului numit roscov (Ceratonia siliqua) ale carui origini au cuprins o arie intinsa, din bazinul Marii Mediterane pana in Iranul de astazi, fiind inprezent cultivat pe toate continentele cu clima temperata, in special ca planta decorativa.





Roscovele sunt bogate in zaharuri naturale (sucroza, fructoza si glucoza), siropul obtinut din pastai fiind folosit ca indulcitor, alaturi de mierea de albine, inainte de industrializarea zaharului din sfecla si trestie.





Din pastaile zdrobite se mai faceau compoturi si lichioruri in multe zone de pe glob, din iran pana in Portugalia, trecand prin nordul si sudul Marii Mediterane.





Substante active





Pastaile contin in medie 55 % glucide, 10 % proteine, 1,2 % lipide, saponine, substante minerale (2 %) si 1,5 % substante tanoide (catechina, epicatechina, epicatechin galat), lectine si substante minerale (2,0 %), acid ferulic, acid benzoic, acid formic, acid capronic, acid izobutiric.
Semintele contin: celuloza, hemiceluloza, galactoza, galactomanani, rafinoza, mucilagii, lipide (0,2 – 1,8 %), proteine 16 – 63 %), substante minerale (3 %),
aminoacizi: alanina, arginina, acid glutamic, glicina, izoleucina, leucina, histidina, hidroxiprolina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, valina, tirozina.
steroli, acizi grasi,gome, salicilati si carubin.





De ce sa consumi roscove?





imbunatatesc digestia- intr-o lingura de pudra de roscove sunt 7,1 grame de carbohidrati, 3,2 grame de fibre alimentare, ceea ce reprezinta 13 la suta din valoarea zilnica de fibre;





sunt un aliment alcalin, care NU stimuleza aciditatea gastrica ;





contin pectine care se opun bolii de reflux gastro-esofagiene ;





inhiba dezvoltarea bacteriilor intestinale patogene (mai ales E. coli) si restabilesc un peristaltism normal, prin continutul de tanin, acid galic si pectine;





nu contin gluten si nici lactoza ;





pudra de roscove este un indulcitor natural foarte sanatos, avand capacitatea de a regla nivelul de glucoza din sange. Index glicemic : 15 (foarte mic) ;





fiind bogate in fibre insolubile, roscovele reduc in mod natural nivelul colesterolului;





nu contin acid oxalic, ci doar cantitati mici de AG omega 3 si omega 9, cu importante efecte sanogenetice ;





actioneaza ca un antioxidant datorita continutului crescut de lignin si polifenoli;





taninii din roscove contin acid galic. Acidul galic este  un anti alergic si antibacterian si un analgezic;





prezinta si efect de fito-estrogen, prin cantitatea mare de lignani pe care-i contine





reprezinta o sursa importanta de Calciu din mai multe motive : are mult Calciu (348 mg%) si putin Fosfor (79 mg%), mult peste raportul minim necesar pentru absorbtia metalului (Ca / P > 1,7) ;





pot fi utilizate pentru a trata diareea la copii si adulti;





bune expectorant;





nu contin cofeina, deci sunt foarte bune pentru persoanele care au hipertensiune arteriala, pudra de roscove fiind un inlocuitor de succes al cafelei;





Cum se obtine pudra de roscove





Pudra se obtine din macinarea pastailor intregi .





Modalitati de folosire





Roscovele se pot consuma in stare proaspata sau sub forma de pudra.





Pudra de roscove este considerata un aditiv sanatos si este folosita la produsele de panificatie, inghetata, sosuri pentru salate si alte produse alimentare.





Mai poate fi folosita in deserturile dietetice, in retetele de ciocolata de casa, in aluaturi si crème, ca inlocuitor al pudrei de cacao.





O alta modalitate este sa-l adaugi in lapte sau iaurt pentru capacitatea sa de a indulci si pentru un plus de gust.





Iata si o reteta usoara de crema de ciocolata pentru care trebuie sa multumesccelor de la totuldespremame.ro





Ingrediente:





1 avocado bine copt





2-3 lingurite pudra de roscove





1 lingura de miere de tara sau, pentru copiii sub 1 an, 4 lingurite sirop crud de agave





Mod de preparare:





Se curata avocado de coaja si se taie in bucatele, dupa care se combina intr-un vas inalt cu pudra de roscove si indulcitorul pe care l-ati ales. Cu ajutorul unui blender vertical, cele 3 ingrediente se tranforma intr-o pasta cremoasa si fina, cu un gust bogat si rafinat.





In loc de incheiere, iata un lucru interesant despre roscov:





Denumirea internationala a roscovului este carob, un cuvant antic din Orient, preluat apoi de limbile, armeana, ebraica, araba dar si de cele occidentale.





In carob isi are originea caratul, unitatea de masura a metalelor pretioase. In Antichitatea romana, un solid (moneda romana de aur) era verificat sa aiba greutatea corecta de aur – prin contracantarire cu 24 de boabe de roscov – 24 de carobe.





Noi am folosit pudra de roscove cu lapte cald, are un gust asemanator ciocolatei calde, preferata copiilor mei. Am avut ceva emotii, dar au acceptat-o fara sa se planga 









Trimiteți un comentariu