marți, 1 mai 2018

Relicvă din era glaciară





Paeonia peregrina(BUJORUL Românesc).
Din curtea noastră. 01.05.2018. Nume latinesc, parcă predestinat neamului românesc. Poienarii Burchii, Prahova, România



Floarea „supravieţuitoare“ a erelor glaciare care creşte în România. Unde poate fi admirată minunăţia



O floare rară, unică în Europa, a înflorit, zilele acestea, în mai multe locuri din România. Minunăţia poate fi admirată pentru scurt timp.

Bujorul românesc a înflorit zilele acestea în pădurea Troianu din judeţul Teleorman. Este unul dintre puţinele locuri din ţară unde înfloreşte această floare rară pe care specialiştii o numesc relict glaciar“ şi o consideră o supravieţuitoare a tuturor glaciaţiunilor prin care a trecut bătrânul continent. Ei mai susţin că bujorul ar fi de-a seamă cu crocodilii.



Bujorul românesc din Pădurea Troianu. Imagine făcută azi, 1 mai, de George Georgescu şi postată pe pagina sa de Facebook. Imagine prelută cu acordul autorului

Pădurea Troianu se întinde pe o suprafaţă de 71 de hectare şi în urmă cu mai bine de 10 ani a fost declarată rezervaţie naturală. Bujorul are o perioadă de 10 zile când înfloreşte, interval în care zeci de persoane vin să o admire.



Bujorul românesc din Pădurea Troianu. Imagine făcută azi, 1 mai, de George Georgescu şi postată pe pagina sa de Facebook

Una dintre cele mai rare specii de plante, bujorul este unic în Europa şi creşte doar pe teritoriul României în câteva regiuni ale ţării, cum ar fi Măcin şi Babadag-Tulcea, Troianul-Teleorman, Comana-Giurgiu, Zau de Câmpie-Mureş, Pleniţa-Dolj sau Stoicăneşti-Olt.

h

Bujorul românesc din Pădurea Troianu. Imagine făcută azi, 1 mai, de George Georgescu şi postată pe pagina sa de Facebook

credit video: Facebook I love Teleorman

Mai puteţi citi:

Secretele bujorului, propus ca floare naţională a României. Unde sunt cele mai frumoase rezervaţii naturale şi cum recunoşti specia de bujor românesc

 
N.B: Bujorul românesc îl găsim și în Padurea Comana, comuna Comana, județul Giurgiu. Acum treizecișicinci de ani îl admiram cu familia și prietenii în această zonă. Ce vremuri? Copiii erau mici, vecinii erau in floarea vârstei, prietenii erau în țară, noi eram tineri, n-aveam mașini și, totuși, băteam crângurile de lângă București. Acum unii sunt in cele patru zări, alții sunt la cimitir.

In curtea noastră, binecuvântată de Dumnezeu, am moștenit de la baba Stanca și nea Ștefan un cuib de Bujor Românesc. Fie-le țărâna ușoară! Mult au mai iubit arbuștii și florile al caror urmași, încă, mai supravietuiesc pe lângă casă.

Viață, viață, legată cu ață!
Se rupe ața se duce viața.


Trimiteți un comentariu