joi, 5 iulie 2018

O analiză pertinentă a mediului de afaceri românesc














Articol scris în 1 iulie 2018



(I-)Maturitatea mediului de afaceri românesc

Îți va lua aproximativ 12 minute să citești acest articol.

În ultimele patru articole am fost preocupat să înțeleg dinamica vârstei acționarilor și a companiilor care înregistrează venituri peste 1 milion de EUR. Aceste firme reprezintă o pondere numerică de 4% din totalul mediului de afaceri, și concentrează 84% din totalul veniturilor înregistrate de toate companiile active în România. Printre multe altele, am concluzionat că strategia prin care companiile generează randamente pentru acționarii acestora este influențată semnificativ de vârsta acționarilor și momentul înfiintării firmei.

În acest articol mi-am propus să analizez evoluția maturității mediului de afaceri activ în România în ultimii zece ani, prin evidențierea fenomenului distrugerii creative și a ratei reale de antreprenoriat. Într-o economie de piață capitalistă cu o istorie de aproape trei decenii, mediul de afaceri românesc pare să fie într-o continuă încercare și decalaj din ce în ce mai mare comparativ cu economiile dezvoltate. Deși avem o economie de piață de aproape trei decenii, durata medie de viață a unei companii active în România este de aproximativ zece ani. Analizând distribuția companiilor active în România în funcție de anul înființării (vezi ilustrarea din graficul următor), constat că avem un mediu de afaceri embrionar, în condițiile în care aproape jumătate dintre acestea sunt înființate începând cu anul 2009. Practic, una din două firme active în România este înființată după impactul pe plan local al crizei financiare globale din perioada 2007-2008, fiind astfel predispusă la un comportament emoțional în următoarea perioadă de recesiune și ajustare economică. La capătul celălalt, doar două din zece companii active în România sunt înființate înainte de anul 2000 (nucleul companiilor mature). Spre exemplu, din cele 6.900 de companii înființate în 1990, primul an de capitalism, doar 49 mai sunt active în momentul de față, dintre acestea 13 nu înregistrează venituri și doar 14 firme au raportat o cifră de afaceri peste 1 milion de EUR (majoritatea acestora fiind predispuse la activități și prestări de servicii către stat, având în vedere obiectul de activitate, respectiv lucrări de construcții a drumurilor și autostrăzilor).

Grafic 1: Distribuția companiilor active în funcție de anul înregistrării



Sursa: ONRC, MF, date prelucrate autor

Mergând mai departe, observăm că structura de finanțare și eficiența companiilor active în România este puternic corelată cu experiența acumulată în timp. Astfel, după cum se observă în cifrele ilustrate în tabelul următor, companiile înființate înainte de anul 2000 reprezintă doar 21% din totalul firmelor active în România, dar generează 44% din totalul activelor deținute de companiile locale, 61% din capitalurile proprii, cel mai ridicat grad de capitalizare (aproximativ 40%) și cel mai ridicat nivel al profiturilor nete (aproape 5%).

Tabel 1: Capitalizarea și eficiența companiilor în funcție de perioada înmatriculării



EAT% = Earnings After Tax = Rezultatul Net : Cifra de Afaceri
Grad Capitalizare = Capitaluri Proprii : Total Active
Sursa: MFP, ONRC, date prelucrate autor

Graficul următor exprimă și mai clar această concluzie, unde observăm cele două variabile, gradul de capitalizare și rata profitului net, în funcție de anul înregistrării companiilor active. Devine evident faptul că experiența acumulată în timp se reflectă asupra creșterii solvabilității și performanței companiilor active în România. Păcat că doar 20% din companiile active în momentul de față se regăsesc în acest segment…

Grafic 2: Capitalizarea și performanța companiilor active în Romania în funcție de anul inființării



Sursa: MFP, ONRC, date prelucrate autor

REGENERAREA DISTRUCTIVĂ VS DISTRUGEREA CREATIVĂ

Unul din motivele principale care limitează maturizarea mediului de afaceri activ în România este acela că foarte multe companii își încetează activitatea prea repede, iar numărul înmatriculărilor de firme noi nu este suficient pentru a compensa ieșirile din sistem. Astfel, în loc să observăm un fenomen al distrugerii creative, vedem o regenerare distructivă a mediului de afaceri. În perioada de boom, imediat după aderarea în UE, mediul de afaceri românesc înregistra o medie de două SRL-uri nou înregistrate la fiecare companie care își întrerupea activitatea. Impactul crizei financiare pe plan local a fost masiv, și a inversat acest raport, astfel încât în perioada 2009-2017 mediul de afaceri românesc a înregistrat o medie de 2,05 companii care își întrerup activitatea pentru fiecare SRL nou înregistrat.

Tabel 2: Regenerarea distructivă în perioada 2007–2017



Sursa: ONRC, date prelucrate autor

Chiar dacă acest raport a scăzut la 1,34 pe parcursul anului 2017, comparativ cu nivelul de 2,21 înregistrat în 2016, primele cinci luni ale anului curent reflectă o nouă creștere. Astfel, întreruperile de activitate au crescut cu 18% în perioada Ianuarie-Mai din anul curent, comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior, în timp ce înmatriculările de SRL-uri au scăzut cu 6%, raportul dintre întreruperi și înmatriculări crescând la 2,15, peste media ultimilor zece ani.

Tabel 3: Regenerarea distructivă în perioada Ianuarie–Mai 2018 vs 2017



Sursa: ONRC, date prelucrate autor

Pe lângă provocarea raportului cantitativ, o altă presiune asupra mediului de afaceri cauzată de procesul distrugerii creative este diferență de calibru: companiile care își întrerup activitatea au o durată medie de viață de 10 ani, o cifră de afaceri medie de aproape 4 mil RON și 20 de salariați. Teoretic, o companie nou înregistrată începe de la zero. Procesul regenerării distructive, cuplat cu durata redusă de viață a unei companii, explică antreprenoriatul modest din România. După Serbia, România înregistrează cel mai scăzut raport din Europa Centrală și de Est al numărului de companii la 1.000 de locuitori, respectiv 23. Totuși, aceasta nu înseamnă că “rata de antreprenoriat” din România este doar de 2,3%. Prin “rata de antreprenoriat” înțelegem numărul de persoane fizice care au fost acționari la cel puțin o companie, raportat la numărul populației din România. Astfel, conform înregistrărilor oficiale la Registrul Comerțului, aproximativ 3,22 mil persoane fizice au deținut, în calitate de acționar direct, cel puțin o companie în România. Dintre aceștia, aproximativ 8% sunt persoane fizice din străinătate. Astfel, înseamnă că rămân 2,96 mil români care au deținut cel puțin o companie în România, ceea ce implică o rată de acționariat de aproape 15%, una dintre cele mai ridicate din Europa Centrală și de Est.

Cum se explică acest paradox: România înregistrează una dintre cele mai ridicate rate de antreprenoriat, dar, în același timp, și cel mai scăzut raport al numărului de companii raportat la populația totală. Cred că fenomenul este explicat de următorii factori:

Antreprenorul român este unul dintre cei mai “combinativi” din regiune, media numărului de acționari implicați într-o companie din mediul de afaceri românesc fiind de 2,5 persoane fizice;





Structura demografică: numărul de persoane apte efectiv să fie implicate într-o companie a scăzut semnificativ în ultimii 20 de ani. Astfel, conform cifrelor publicate de INS, totalul populației din grupa de vârstă 20-60 de ani din România era de 12,3 mil în anul 1990, în timp ce numărul acestora a scăzut la 11,6 mil în anul 2011 (conform ultimului recensământ), dar probabil nivelul real al celor care sunt în România astăzi este de maxim 9 mil;





Practica transferului de activitate de la o companie la alta: 6 din 10 companii nou înregistrate sunt deținute de acționari care au mai avut alte companii în trecut, sau sunt implicați direct / indirect într-un grup de companii care activează în paralel cu firma subiect. Astfel, nu vorbim de companii noi, ci de același persoane care desfășoară relativ aceeași activitate pe o companie diferită;





Durata de viață foarte scurtă a companiilor noi: jumătate din companiile nou înființate își întrerup activitatea între 5-10 ani de la momentul înregistrării



În următorul articol voi explica cele mai importante zece fenomene, acumulate în ultimul deceniu, care fac ca mediul de afaceri activ în România să rămână mic, și care vor plafona potențialul de creștere al României în următorii zece ani. Până atunci, să nu uităm că ieșirea companiilor din sistem nu este o tragedie, cât timp acestea sunt înlocuite de noi firme mai competitive. Cât timp… Pe curând!

Disclaimer: Opiniile exprimate in acest blog reprezinta opinia autorului, si nu implica in nici un fel institutiile in care autorul este asociat / implicat!

Termeni și condiții

© 2018 Iancu Guda. Toate drepturile rezervate.


Trimiteți un comentariu