sâmbătă, 21 iulie 2018

"Totul este de domeniul absurdului"


FOTO Femeile cu bâte şi suliţe care patrulează pe străzi în cel mai izolat oraş din lume. Românul care le-a fotografiat: „Totul este de domeniul absurdului“









Alpinistul Constantin Lăcătuşu a revenit în ţară din cea mai solicitantă şi tensionată expediţie, după cum a caracterizat-o, făcută împreună cu partenerul Cristi Gruia în munţii Kun Lun, din Nord-Vestul Chinei. 

 

Cei doi au reuşit să cucerească vârful Muztagh Ata (7546 m), dar au avut ocazia de a descoperi şi unul din cele mai ciudate oraşe din lume: Urumqi, capitala provinciei Xinjiang, un oraş cu 3 milioane de locuitori, cel mai depărtat de ţărmurile oceanice, exact în centrul Asiei. 

 

„Încă de la primul contact cu Urumqi, ne-am dat seama că am nimerit într-un loc greşit, dar eram încă curioşi să vedem ce urmează, mai totul de domeniul absurdului“, a povestit alpinistul român.  

 

Întreaga provincie e locuită de chinezi uiguri, o etnie de religie musulmană (11 milioane în total în China), iar în fotografiile publicate de alpinistul român se disting denumiri scrise în mandarină şi arabă. 

 

FOTO : Facebook/Constantin Lăcătuşu 



 

„Problemele inerente unei expediţii de ski-alpinism independente, fără ghizi, porteri sau şerpaşi, au fost puternic amplificate de condiţiile locale din această parte a Chinei şi în primul rând de starea de urgenţă permanentă instituită de autorităţi după revoltele populaţiei uigure din 2009 soldate cu 180 de morţi, 1000 de răniţi şi 10.000 de uiguri dispăruţi peste noapte, fără urmă“, a descris Ticu Lăcătuşu condiţiile în care s-a desfăşurat expediţia. 

 

Chinezi uiguri (etnie de religie musulmană) FOTO: Facebook/Constantin Lăcătuşu 

 

 

Primul contact cu oraşul Urumqi i-a şocat pe cei doi alpinişti. La aeroport, românii au fost verificaţi amănunţit şi au rămas surprinşi de interesul forţelor de securitate pentru echipamentul necesar expediţiei:  

 

„Cam două ore a durat controlul bagajelor la sosirea pe aeroportul din Urumqi, cu întrebări cretine despre pioleţi, colţari, pitoane etc. La plecarea spre casă ni s-a spus că data viitoare să venim fără pioleţi, că sunt interzişi în Xinjiang“

 

FOTO: Facebook/Constantin Lăcătuşu 

 

Atât în capitala provinciei, Urumqi, cât şi în Kashgar, la marginea deşertului Takla Makan şi pe tot traseul spre obiectivul expediţionar, alpiniştii au fost supuşi constant unor presiuni specifice locului, nemaîntâlnite, la acest nivel, nicăieri în lume. 

 

„La tot pasul, pe străzi, în magazine, restaurante, hoteluri, bănci etc. sunt sute de posturi şi filtre de poliţie, controale şi scannere mai ceva ca în aeroporturi, dube cu sirene urlând non-stop, în plină stradă, garduri şi sârmă ghimpată. Între două posturi de poliţie nu sunt mai mult de 100 m. În Kashgar patrulează pe străzi un fel de gărzi patriotice: un poliţist scutier însoţit de civili, în special de femei înarmate cu bâte şi suliţe; un peisaj cu care ne-am obişnuit“ 

 

FOTO : Facebook/Constantin Lăcătuşu 



 

Tabloul este completat de situaţia de pe calea ferată dintre oraşele Urumqi şi  Kashgar (1700km), protejată pe ambele părţi cu gard metalic şi sârmă ghimpată, peisajul fiind similar şi în zona gărilor, spitalelor şi staţiilor  de carburanţi. 

 

Arsenalul poliţiştilor din provincia Xinjiang-China FOTO: Facebook/Constantin Lăcătuşu 

 

Alpiniştii au trebuit să se adapteze şi problemelor de comunicare specifice Chinei:  

 

„La recepţiile hotelurilor, mai nimeni nu vorbeşte engleza dar traduc cu telefonul, asta e metoda uzuală. La bancă, întrebau ce sunt ăia euro, iar usd am putut schimba doar la sediul central Bank of China (peste 2 ore şi vreo 10 formulare...) deşi sunt zeci de bănci peste tot“

 

FOTO: Facebook/Constantin Lăcătuşu 

 

În timpul expediţiei, românii au suportat costuri imense atunci când au avut nevoie de informaţii prin intermediul internetului: 

 

„Am putut supravieţui o lună fara gmail, youtube, what's up şi facebook. Roaming-ul de date te poate duce la faliment dacă adormi cu telefonul deschis. Cu greu am reuşit să postăm câteva update-uri şi puţine poze aici, pe FB. (150 euro/poza). Când am atins 1000 euro, după vreo 6 poze, contul gsm pentru date s-a blocat automat“

 

 

Dincolo de toate neajunsurile, Ticu Lăcătuşu a rămas impresionat de avântul economic vizibil şi în această regiune a Chinei: 

 

„Este fascinant să fii într-un loc cu resurse uriaşe, în care orice proiect de construcţii se transpune rapid şi în practică, indiferent de costuri sau eficienţă. Nu prea mai conteaza preţul, mai ales dacă are undă verde de la partid. Creşterea economică şi resursele acumulate permit să se construiască în timp record aproape orice: autostrăzi, căi ferate, poduri, cartiere întregi de blocuri imense, baraje, fabrici etc“ 

 

În cel mai izolat oraş din lume, alpiniştii români au rămas uimiţi de străzile  suspendate care asigură o circulaţie rutieră fluentă:

 

„Când e vorba sa construiască ceva, pe chinezi nu-i bate nimeni. Se vede şi aici, în Xinjiang, unde au investit imens. În Urumqi e plin de artere suspendate, cam cum vroia Oprescu să facă Nord-Sud în Bucureşti şi circulaţia e incredibil de fluentă“ 

 

 

La 23 de ani de la ascensiunea pe Everest (17 mai 1995), Constantin  Lăcătuşu a revenit în Himalaya pentru o expediţie inedită. Împreună cu prietenul său Cristian Gruia, alpinistul nemţean a plecat pe 9 iunie spre munţii Kun Lun, pentru a cuceri vârfuri de peste 7.000 de metri, situate în zona graniţei cu Pakistan, Afganistan şi Tadjikistan. 

 

Alpiniştii Ticu Lăcătuşu şi Cristian Gruia, parteneri în expediţia Kun Lun 2018

 

La exact o lună de la plecare, pe 9 iulie, Ticu Lăcătuşu a transmis vestea că a reuşit să escaladeze muntele Muztagh Ata, supranumit „Părintele munţilor de gheaţă“: 

 

„Romanian Kun Lun Expedition 2018: victorie pe cel mai înalt vârf din grupul Muztagh 7546m, rută în premieră românească. Powered by Heildeberg Cement & Rifil“ 

 

Vârful Muztagh Ata (7546 m) din Munţii Kun Lun (provincia Xinjiang, China) 

 

 


Trimiteți un comentariu